Brânza de Năsal, primul produs din România care a obţinut statutul “denumire de origine protejată în Uniunea Europeană”, este fabricată lângă Cluj în satul Năsal, din comuna Ţaga/Cege, graţie microclimei şi bacteriilor din grota din zonă.
O imagine cu strada Kogălniceanu, din 1960, arată cât putea fi de frumoasă această locație. Acum s-a umplut de granit, în încercarea Primăriei Cluj-Napoca de a avea mai multe spații de închiriat pentru târguri.
Unul dintre restaurantele celebre ale Clujului a fost ”Cosoșul de Aur”, din cartierul Mănăștur. Locația era atât de celebră înainte de 1989, încât clujenii veneau din tot orașul pentru o bere la aceste restaurant.
O nouă imagine din ani 70 agită spiritele. Unii mai tineri sunt uimiți de cât de verde era Clujul acum 50 de ani, verdeață care a fost ”înghițită” între timp de betoane și granit!
Magazinul BIG Mănăștur, Băcănie Industriale Gospodina, a fost o construcție considerată inovatoare înainte de 1989.
Clujul era un ”Rai Verde” în 1976, culmea într-un regim comunist care a demolat și a construit numai blocuri în unele cartiere, în detrimentul zonelor verzi.
Fiecare dintre noi cunoaște încă de la cele mai fragede vârste ”povestea clasică” a trecutului antic al țării noastre: hotarele României actuale au fost locuite în cele mai vechi timpuri de ”băștinașii” daci, care s-au războit cu legionarii romani cât s-a
”Pistruiatul” este cel mai faimos film care s-a turnat la Cluj-Napoca, în 1973.
Gara Cluj a fost bombardată de americani în 2 iunie 1944, fiind distrusă în totalitate. Clujul era sub control fascist și maghiar, iar Gara era un obiectiv strategic.
Facultățile medicale românești au fost, în anii 70, 80, 90, pentru mulți tineri studenți greci, arabi, africani, sud-americani și vietnamez, o casă primitoare.
Clujul s-a evidențiat tot timpul prin atenția la detalii. Spațiile verzi erau mereu tunse și aranjamentele florale au luat fața altor orașe.
Cetățuia este fără dubii cea mai frumoasă zonă a Clujului, dar nu este bine pusă în valoare. Dacă dăm puțin timpul înapoi, aflăm o poveste frumoasă și de succes, din 1890, când s-a reușit amenajarea aleilor pe Cetățuie și amplasarea unor frumoase statui.
Mănășturul a fost un sat până în anii 1960, când a început marea demolare și construcție de blocuri. Puțini își mai aduc aminte, dar elanul imobiliar a durat chiar și în 1989.
Biserica de lemn din Apahida este o adevărată nestemată locală apreciată de toată lumea. Lăcașul de cult are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și se află pe noua listă a monumentelor istorice.
Blocul Spray este printre cele mai unice clădiri de locuințe din România.
Strada Scărilor din Clujul anilor 1900 e imposibil de recunoscut de un clujean din anul 2023. Aproape nimeni care a umblat pe acolo nu mai trăiește astăzi.
Clujul a inovat tot timpul, fiind cu un pas în fața altor orașe din regiune. Numai Bucureștiul era mai modern și mai cosmopolit, dar era și capitala țării, având alte resurse.
Transportul în comun de pe vremea regimului Ceaușescu era un calvar, față de ceea ce avem acum. Erau autobuze puține, care nu făceau față numărului mare de călători.
Clujul interbelic a fost probabil cea mai eleganta perioada a orașului, în pozele vremii fiind frecvent vizibili doamne si domni la patru ace, in zona centrala.
Cartierul Mănăștur este cel mai mare din Cluj, fiind locul unde s-a mutat clasa muncitoare în anii 70 - 80. În acei ani, mulți criticau pe la colțuri modul în care s-a construit și nimeni nu credea că se poate mai rău.
Deja tot mai puțini clujeni își mai aduc aminte de Ștrandul Municipal, dar poate că fix asta își doresc unii. Să treacă destui ani, astfel ca puțini să mai știe de existența acestui loc minunat din istoria Clujului.
Cel mai vechi bloc din Cluj-Napoca este pe strada București, la numărul 29, între anii 1955 si 1959.
Piața Unirii acum 100 de ani era un loc pentru oameni, cu umbră, bănci, adică un spațiu de relaxare. Acum, este un loc al comerțului, plin de terase, zone fără pic de umbră și beton.
Clujul după 1990 era un oraș greu de recunoscut, fiind schimbat în mare măsură în comparație cu ziua de azi. Drumurile au fost reasfaltate și trasate, iar clădirile și le-au renovat oamenii singuri, de teama impozitelor majorate chiar și de 5 ori.
Casa Aurarului, un monument istoric de primă mână a Clujului, a fost scos la vânzare. Imobilul ar trebui cumpărat de Primăria Cluj-Napoca, pentru a-l transforma într-un punct de atracție al orașului.
Biserica cu cocoș din cartierul Mănăștur este un exemplu extraordinar de arhitectură îndrăzneață, care nu s-a demodat deși a împlinit deja peste 100 de ani. Cei care trec pe lângă ea și au timp să o admire se opresc câteva clipe și gândul îi duce depart
Cartierul Grădini Mănăștur din Cluj-Napoca, situat în zona străzii Calea Mănăștur, era o oază de verdeață a Clujului de demult, păstrată într-o oarecare măsură.
Piața Cipariu avea un aer pitoresc înainte de anul 1985, fiind zonă de case, fără blocurile mastodont amplasate acolo de comuniști pentru nomenclatura de partid.
O fotografie în care apare un grup de copii pe trotinete realizată în Gara Cluj, în 1965, evocă extrem de bine vremurile de mult apuse.
Clujenii au fost și sunt mari iubitori de fotbal, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine pe vremea comunismului, când nu se transmiteau meciuri internaționale la TVR.