Biserica cu cocoș din cartierul Mănăștur este un exemplu extraordinar de arhitectură îndrăzneață, care nu s-a demodat deși a împlinit deja peste 100 de ani. Cei care trec pe lângă ea și au timp să o admire se opresc câteva clipe și gândul îi duce departe spre castelele franceze sau, de ce nu, spre cele din desenele Disney. 

Țiglele verzi, cocoșul care păzește Clujul de demoni și pereții maro nu te prea duc cu gândul la o biserică.

Biserica cu cocoș este opera marelui arhitect Károly Kós

A fost construită după planurile arhitectului timişorean Károly Kós (1883-1977) în stil național-secession, de către maestrul constructor Janos Spada, între anii 1913-1914. Numele de astăzi se datorează faptului că turnul de sud al bisericii are în vârf un cocoş – simbol al luminii care veghează împotriva diavolului. Potrivit legendei, diavolul îşi desfăşoară activitatea până la întâiul cântat al cocoşului. Biserica a fost sfințită la 22 martie 1914 de către episcopul vicar Karoly Nagy.

Până în secolul al XIX-lea pe locul actual al bisericii de astăzi se aflau terenuri virane. Familia contelui Nemes a organizat aici un loc public, care a primit numele de Grădina poporului (Népkert), iar în anii 1840 aici aveau loc spectacole de teatru în aer liber. În 1903 biserica reformată a cumpărat o mare parte din grădina Nemes pentru a ridica un lăcaș de cult. Construcția bisericii a început în 1913, iar sfințirea sa a avut loc pe 22 martie 1914.

Planul bisericii s-a inspirat din cel al bazilicilor în stil romanic. Interiorul este decorat cu motive populare maghiare din Valea Călatei. Bolta este ornată cu casete pictate de Gergely Szántó, după desenele profesorului de artă aplicată Sándor Muhits.

Țiglele Zsolnay luminează acoperișurile Budapestei

Biserica are două turnuri, unul pe o bază pătrată, mai înalt, cu 4 fiale și un ceas cu cadran alb și cifre romane, pe două laturi, iar celălalt, lateral, mai jos, în plan circular, asigurând echilibrul arhitectural al construcției. În ambele turnuri, publicul poate ajunge pe scări.

Turnurile sunt acoperite cu țigle Zsolnay, cu smalț verde. Fațada bisericii și a turnului mare sunt pline de ferestre geminate, înguste și lungi, pe verticală: câte 5 deasupra portalului central și 3 deasupra, spre pod, 3 la baza turnului mare și încă 2 la mijlocul lui, aliniate cu celelalte, de pe fațadă. În afara portalului mare, mai există altele două, mai mici, în lateral. 

Țiglele Zsolnay au fost folosite la multe clădiri emblematice din Budapesta. Arhitectul Karoly Kos s-a inspirat de acolo și a folosit aceste țigle superbe și la Biserica cu Cocoș, din Cluj-Napoca. Păcat că s-a limitat la atât.

Fabrica de Porțelan Zsolnay, fondată în 1853, a început să producă țigla de acoperiș îndrăgite de arhitecți în anii 1860. Culorile tipice includ diferite nuanțe de verde, roșu, albastru și violet. De remarcat este și pirogranitul, care se referă la un tip de ceramică ornamentală care a fost dezvoltată de Zsolnay și pusă în producție până în 1886. Ars la temperaturi ridicate, acest material durabil rămâne rezistent la acid și la îngheț, ceea ce îl face potrivit pentru utilizare ca țigle pentru acoperiș, ceramică decorativă pentru interior și exterior, precum și pentru șeminee. 

Planul bisericii este de factura bazilicilor romanice, cu interiorul decorat cu motive etnografice maghiare din Valea Călatei, având bolta ornată cu casete pictate realizate după desenele profesor Sandor Muhits. Din cauza iluminării slabe, interiorul pare și mai sobru din cauza mobilierului masiv, de culoare închisă. 

Tribuna orgii face parte din interior, iar stranele sunt accesibile doar dinspre lateral. Pe spațiul pătrat al amvonului este reprezentată, în mod simbolic, scena în care un pelican își hrănește puii cu propriul sânge, iar pe parapetul galeriei este pictată o pasăre phoenix, reînviind din propria cenușă, așa cum a reînviat și biserica din Mănăștur. 

În ciuda faptului că biserica este destul de mică și așezată între mai multe clădiri, cu destinații publice, ea degajă un farmec aparte, al unor vremuri cu mult mai vechi decât vechimea ei însăși.