Cel mai vechi bloc din Cluj-Napoca este pe strada București, la numărul 29, între anii 1955 si 1959.

Pentru a fi mai exacți, pe strada Bucureşti, la numărul 29, sunt patru blocuri: A, B, C şi D. Ultimul este cel mai vechi din Cluj. A fost construit între 1955 şi 1959. Există însa câţiva oameni care vieţuiesc acolo de zeci de ani... Clujeanca Iuliana Kiss sau doamna Juczi, cum îi spun vecinii, locuieşte de 31 de ani în cel mai vechi bloc din Cluj. Apartamentul, dacă i se poate spune aşa, unul cu o singură cameră, l-a primit pe vremea când lucra la Napocim, unde şlefuia sticla. S-a mutat împreuna cu cei doi copii într-una din locuinţele construite pentru cadrele militare, care însa nu le-au considerat suficient de confortabile. Şi le-au refuzat. 

Primii de la bloc

La început, cartierul era atât de liniştit, încât oamenii nici măcar nu se osteneau să-şi închidă uşile locuinţelor. ”Dormeam toată vara cu geamul deschis şi nu ne era frică nici să lăsăm copiii la joacă”, povesteşte Juczi. Când s-a mutat în blocul cu pricina, acolo mai locuiau 24 de familii. Numai la etajul al doilea erau 15 copii. ”Primul geam de la parter era întotdeauna spart. Nu se supără nimeni; îi adunau pe copii, îi numărau şi împărţeau cheltuiala cu schimbatul geamului. Da' după două zile, iar era spart”, spune femeia, zâmbind. Cei mai vechi locatari au avut însă parte şi de momente triste de-a lungul anilor. ”Când era recolta oştezenilor - cum li se zicea maghiarilor care locuiau în zonă - mai bogată, că aveau varză, ceapă şi de toate în grădini, au intrat cu buldozerele şi-au stricat tot”, îşi aminteşte Ludovica Ilea, care locuieşte acolo de 28 de ani. ”Când au terminat blocurile dinspre strada Gorunului, era vorba că vin şi pe partea noastră, dărâmă casele şi blocul şi fac altele. Da' a venit revoluţia şi am scăpat”, adaugă Juczi.

Cele patru imobile de pe Bucureşti numărul 29 n-au rămas pentru totdeauna adăpostul unei ”familii” mari şi fericite. Chiar dacă blocul a fost construit pentru ofiţeri, aceştia nu s-au dus să locuiască acolo, fiindcă în clădire sunt doar trei apartamente cu două camere, iar garsonierele nu le-au fost pe plac. ”Le-au dat locuinţele muncitorilor de la Feleacul, de la Napochim, de la CFR, Armătura şi celor cărora le-au stricat casele de pe Horea. Blocul e făcut chiar din cărămizile de acolo”, explică Ludovica Ilea. Între timp, cei mai mulţi dintre vechii locatari s-au prapadit, iar celor care au ramas le e greu sa-i înţeleaga pe noii veniţi, care nu-şi prea găsesc locul în ”familie”. Şi totuşi, cu toate că podelele de scânduri se clatină la fiecare maşina care trece, iar anii care s-au scurs au lăsat crăpături adânci în ziduri, primii ”oameni de la bloc” nici nu se gândesc să se mute. Întrucât, ceea ce este pentru alţii ”cel mai vechi bloc din Cluj” pentru ei e ”acasă”.

Unul dintre cei mai vechi locatari ai blocului își aduce aminte cum a decurs totul. ”Era în toamna lui '59, nici nu erau gata când m-am mutat. Mobila am băgat-o în casă pe geam, ca pe uşă nu se putea intra”, și-a amintit Maria.

Sursa: apropo.ro