Vineri 20 Mai

”Orașul fantomă” din România, unde un bloc se vinde cu 50.000 de euro. Un eșec de ”aur” al epocii comuniste - FOTO


Exista un “oras-fantoma” în România, unde un anunț pe un site de imobiliare arată ca cineva vinde 13 blocuri, cu 50.000 euro/blocul. Este vorba despre orașul Anina Nouă, județul Caraș Severin.

Orașul Anina Nouă este cel mai mare eșec industrial al Epocii de Aur

E unul dintre puținele din România amplasate într-o arie naturala protejata, Parcul Naţional Semenic – Cheile Carașului. Povestea acestui loc sinistru, care arată acum ca un gulag pustiit, este legată de cel mai mare eșec industrial al Epocii de Aur. Istoria sa începe în ’71, cand sotii Ceausescu ajung în vizită în SUA. Afla de la serviciile secrete ca americanii au un proiect prin care vor sa scoată energie din arderea sisturilor bituminoase, care sunt un fel de roca imbibata cu ulei. În ’72 ajung în vizită în China, unde află ca chinezii au zăcăminte de șisturi bituminoase, dar n-au tehnologie sa le valorifice. Așa îi vine Elenei Ceaușescu, șefa atunci la Institutului de Cercetare în Chimie, ideea sa scoata curent din sisturi bituminoase și apoi sa vanda în Orient tehnologia. La Anina se descoperisera zăcăminte de şist bituminos, insa nu fusesera inca studiate din punctul de vedere al producerii energiei electrice. Acest lucru nu i-a împiedicat pe artizanii ideii sa aloce 1 miliard de dolari, aproape jumatate din suma folosita la constructia Casei Poporului, pentru acest proiect.

Premierul Ilie Verdeț s-a ocupat personal de acest proiect faraonic din Anina Nouă

L-au însărcinat pe primul ministru de atunci, Ilie Verdeț sa implementeze ideea. Proiectanții stabilisera inițial amplasamentul termocentralei langa Oravita, la 9 km de locul unde se afla zacamantul de șist. Acolo ar fi avut  sursa de apa, cale ferată pe care ar fi putut ajunge cărbuni din Iugoslavia, păcură din Libia, necesare pentru funcționare, pentru ca șisturile trebuiau arse, cu cărbuni sau păcură sau gaze. Însă Elena Ceaușescu s-a opus importurilor, țara sa se bazeze doar pe resurse interne.

Așa ca s-a decis ca termocentrala sa se bazeze doar pe minele locale  si s-a hotarat amplasarea mastodontului cat mai aproape de zacamantul de sist, in varful muntelui, langa Anina. Nu conta ca pentru funcționarea ei era nevoie de 40.000 tone de apa de răcire pe ora, iar aici nu era nici o sursa de apa. Nici ca trebuia daramat un munte pentru a putea fi construită centrala.

S-au pus pe treaba, au dărâmat un varf de munte, au excavat milioane de metri cubi de stanca, au tras apa la 500 metri înălțime și au construit cel mai înalt turn din România, să disperseze cenuşa pe o distanţă cât mai mare. 

Proiectanții au știut că va urma un eșec în Anina, dar nu au spus nimic. S-a investit un miliard de dolari

Deși era clar ca urma sa fie un eșec, proiectanții au ascultat orbește, fără a avea curajul sa conteste decizia.  Au fost angajați 4000 de oameni, veniți din diferite județe ale țării către un loc ce părea un El Dorado. Salariile muncitorilor erau mari, puteau ajunge și la 10.000 lei pe luna ( în 1985 un profesor de liceu castiga puțin peste 3.000 lei net, un medic generalist puțin peste 3.500 lei). Pentru muncitori s-a construit Orașul Nou Anina, un cartier cu peste 100 de blocuri, populate în scurta vreme cu tineri veniți din Moldova, Oltenia, Maramureș. Orașul Nou avea si cinematograf, veneau în turnee si cantau Angela Similea si alți artiști ai vremii, aveau loc sărbători populare. 

În scurtă vreme după ce construisera deja centrala, si-au dat seama ca nu au cu ce sa arda sisturile, pentru ca se extragea prea puțin cărbune din mina Anina. Nu-i nimic, aducem păcură în loc de cărbuni. S-a adus păcură pe o ţeavă până la centrală cu staţie de pompare, dar pacura ingheta in conducte. Nu merge nici cu păcură? Nu-i nimic aducem gaz. Special pentru termocentrală, a fost facuta in doar 3 luni o conducta de 45 km prin munte, montată pe alocuri cu elicopterul, prin care sa aducă gaz de la Resita. 

Toţi cei care se ocupau de proiect au tăcut ani în şir, deşi uzina nu funcţiona cum trebuie; au continuat angajările pana la 8000 de muncitori ( populația de azi a Aninei este de aproape 7500 de locuitori). 

Centrala a funcționat 4 ani, iar apoi orașul a devenit căzut în paragină

Pană la urma centrala a fost pusă în funcțiune în ’84. A functionat doar 4 ani, cu risipa uriasa, doar cateva ore pe zi, casele oamenilor si pădurile acoperindu-se cu cenușă. După nici 8000 de ore de functionare, centrala s-a oprit de tot, în toamna lui '88, când motorul de la generatorul turbinei s-a defectat şi a fost trimis la reparat la Bucureşti. N-avea să se mai întoarcă niciodată. 

Majoritatea muncitorilor au fost disponibilizați. Peste 130.000 de tone de fier au fost furate si vandute la fier vechi. Alte bucăți au fost vândute la licitație ( o firma din Austria a cumparat si dezmembrat conducta care transporta gazul din Resita, deși ar fi putut fi folosită pentru a racorda la gaze oraşul Anina, care nu are gaze nici până azi). Un grec a câștigat licitația  pentru restul, reușind să vândă la fier vechi 150.000 tone.

“Orașul nou”, pe vremuri populat de mii de oameni, e acum un cartier fantomă, unde mai locuiesc vreo 30 de familii,  în condiții precare. Unele blocuri sunt terminate doar parțial, la stadiul la care erau la Revoluție si oamenii locuiesc doar la parter si la etajul 1, în sus blocul ramanand nefinalizat. Uneori  cresc vaci, capre, care se adapostesc în blocurile neterminate.

Acum un bloc din Anina Nouă costă 50.000 de euro

Un steag al UE, o gradinita la parterul unui bloc, o cârciuma numită pompos Restaurantul Faraon, jocuri electronice, un magazin la parter de bloc amintește ca aici trăiește o comunitate. Condițiile de trai sunt dure, apa curge o ora pe zi, amestecată cu mal, canalizarea e deficitara, încălzirea e pe lemne în sobe.

Inginerului proiectant al termocentralei eșuate i-a fost conferit în 2004 de către preşedintele ţării ordinul de cavaler, pentru merite deosebite în domeniul energetic. 

Mihai Popa, profesor la catedra de Paleontologie din București susține ca locul e unic în Europa, fiind un tezaur paleontologic, plin cu fosile - floră şi faună, de peste 200 de milioane de ani si cere autorităţilor judeţene ca zona să devină parc paleontologic şi rezervaţie. Ar fi poate o soluție pentru a remedia ceva din aceasta catastrofa ecologica si eșec tehnologic”, se arată într-o postare distribuită de File de istorie pe reţelele sociale..


Comentarii Facebook