Înapoi la birou? „Nici mort. Nu-mi dau parcare, cafeaua e mediocră, stau la rând la baie” – Cum sabotează corporatiștii firmele ca să lucreze de acasă
WFH (Work from Home) Înapoi la birou? Nici mort, e răspunsul majorității! Cum sabotează angajații firmele ca să rămână acasă
Întoarcerea la birou după pandemie a devenit pentru mulți angajați corporatiști o sursă de stres și frustrare. După ani de muncă de acasă, beneficiile remote-ului — mai puțin timp pierdut pe drum, flexibilitate, economii la masă și confort — au creat așteptări care nu mai corespund realității birourilor tradiționale.
Un angajat care și-a exprimat nemulțumirea pe un forum dedicat mediului corporate descrie perfect frustrarea:
„Eu m-am obișnuit să lucrez de acasă și nu aș dori să mă întorc la birou. După ce am dat de gustul lucratului de acasă, nu m-aș mai încumeta să pierd peste o oră pe zi cu transportul, să cheltui bani cu mâncarea sau să stau la rând la baie ca să îmi fac nevoile. Am mai observat că unele firme vorbesc de venitul la birou ca înainte de pandemie, dar ele nu mai oferă aceleași facilități. Acum nu mai are toată lumea loc de parcare, birourile sunt mai înghesuite, iar bucătăria e foarte mică.”
Nemulțumirea angajaților nu se limitează doar la confort: mulți refuză pur și simplu să respecte regulile firmelor și folosesc „sabotajul colectiv” pentru a rămâne la distanță. „La mine la job lumea doar nu vine, deși ar fi trebuit să reîncepem cu 3 zile la birou de la 1 septembrie. Middle managerii nici ei nu vin mai mult de 2 zile pe săptămână. De dat afară nu ne poate da pe toți”, scrie un utilizator, explicând tactica simplă: dacă nu poate fi concediat întreg departamentul simultan, WFH rămâne posibil.
Chiar și cei care recunosc avantajele biroului tradițional văd diferența față de perioada pre-pandemie. „M-am întors la full office după 3 ani de remote. Fac cam 35-45 minute până la birou. Dacă ai o echipă ok și un mediu decent, un WFH în caz de nevoie e acceptabil. Dar de când sunt la birou am slăbit, merg mai mult și investesc în mine, nu în companie cât pot de mult”, povestește un angajat.
Costurile și inconveniențele întoarcerii sunt un alt motiv pentru refuzul angajaților: „Dacă tot o dai în argumentul de pre-pandemie, salariul era suficient ca să vii de luni până vineri, nu ca acum, unde o zi de birou te costă cât trei de acasă. În plus, orașul s-a mai aglomerat între timp. Ador să stau gura în gură cu toți străinii la 08:00”, scrie un alt comentator.
Pe lângă confort și costuri, angajații reclamă și reducerea beneficiilor: „Firmele care cheamă angajații înapoi la birou nu mai oferă beneficiile pe care le ofereau când. Înainte de pandemie aduceau fructe de 2-3 ori pe săptămână, ronțăieli, spațiu mai mare și dușuri pentru cei care veneau cu bicicleta. Acum majoritatea oferă doar cafea mediocră.”
Un fenomen interesant este adaptarea angajaților prin mici trucuri sau strategii de supraviețuire: „Singurul motiv pentru care merg la birou e că îmi place să merg cu motorul și să văd un singur coleg la țigară. În rest, pot să stau acasă și să fac ce vreau. Mulțumesc, atât am avut de zis.”
Alții merg mai departe, gândindu-se chiar să renunțe la job dacă li se impune revenirea completă: „Prefer să-mi dau demisia și să caut alt job remote decât să lucrez de la birou.”
Pentru mulți, această opoziție nu este un capriciu, ci o reacție la realitatea firmelor: spațiile au fost micșorate, locurile de parcare nu mai sunt suficiente, cantinele și facilitățile au fost reduse. „La multe firme productivitatea era mai mare în full remote sau RTO opțional. Companiile însă nu mai oferă aceleași facilități, iar angajații resimt această schimbare ca pe o pierdere de libertate și timp.”
Unii angajați trag concluzii ironice despre management: „Doar managerii cred că e o idee bună să vii la birou. Ei nu au pe cine micromanagia dacă lumea lucrează de acasă. Nu-și pot justifica existența și salariul dacă nu stresează pe cineva care chiar lucrează.”
În această luptă subtilă între angajați și companii, angajații remote au găsit modalități de a-și menține stilul de viață: fie ignoră regulile, fie profită de lacunele infrastructurii și ale politicilor, fie schimbă jobul. Fenomenul evidențiază o realitate clară: munca de acasă nu mai este doar o opțiune comodă, ci un „drept” pe care mulți sunt dispuși să-l apere, indiferent de presiunile corporative.
12 Comentarii