Chisăliță, analiză dură despre energia românească: „România nu a avut o singură criză energetică, ci a fost din criză în criză timp de 35 de ani”

România, din criză în criză energetică: cum s-a ajuns la facturile actuale și cine poartă vina

România nu a traversat o singură criză energetică după 1989 – a traversat mai multe, una după alta, fiecare construindu-se pe ruinele celei anterioare. Asta susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză amplă a sectorului energetic românesc în perioada 1990–2026, potrivit agerpres.

Punctul de plecare, spune Chisăliță, a fost însuși sistemul energetic pe care România l-a preluat după 1989: supradimensionat, construit pentru industria grea comunistă și total nereformat.

Când industria s-a prăbușit, consumul a scăzut brusc – și asta a creat o iluzie periculoasă. Părea că România are energie din belșug. În realitate, capacitățile existente erau vechi, ineficiente și nefinanțate. Problemele nu s-au văzut imediat în facturi, ci în degradarea lentă a infrastructurii.

Privatizări fără strategie

Anii 2000 au adus restructurarea sectorului: privatizarea Petrom, vânzarea unor distribuții de electricitate și gaze, separarea pe segmente a activităților energetice. Pe hârtie, pași înainte. În practică, privatizarea nu a venit cu o strategie pentru producție nouă, stocare sau modernizarea rețelelor.

„Problema a fost că privatizarea distribuției nu a fost însoțită de o strategie coerentă pentru producție nouă, stocare, capacități flexibile și modernizarea rețelelor", spune Chisăliță.

După aderarea la UE, România a atras investitori în eolian și solar prin sistemul certificatelor verzi. Investițiile au venit. Dar când costurile au început să apară în facturi, statul a schimbat regulile.

„Investitorii au înțeles că România poate schimba regulile în timpul jocului. A fost o criză de credibilitate: statul a chemat capital privat, apoi l-a speriat", afirmă președintele AEI.

Liberalizarea, în cel mai prost moment posibil

Criza pe care românii o asociază cel mai des cu „liberalizarea energiei" a venit în 2021–2022, când România a deschis piața exact înainte de un șoc european major: revenirea post-Covid, explozia prețului gazelor și, ulterior, războiul din Ucraina.

Efectul în România a fost printre cele mai severe din UE. Eurostat a raportat că în a doua jumătate a anului 2022, prețurile la electricitate pentru gospodării au crescut cu 112% față de aceeași perioadă din 2021 – cea mai mare creștere înregistrată în Uniunea Europeană.

Cauzele, spune Chisăliță: liberalizare fără protecție suficientă, scumpirea gazului european, dependența prețului electricității de gaz, piață spot volatilă, lipsă de contracte bilaterale stabile și o comunicare publică „dezastruoasă".

Pentru a opri explozia facturilor, statul a introdus plafonarea și compensarea prețurilor prin OUG 118/2021. Măsura a protejat consumatorii, dar a generat alte probleme: costuri bugetare uriașe, întârzieri la plata furnizorilor și distorsiuni de piață. Schema a costat aproximativ 23 de miliarde de lei până în februarie 2024, conform datelor citate de Reuters.

Unde suntem acum

Chisăliță trage concluzia că, după încheierea plafonării, România revine la aceeași întrebare veche: avem suficientă energie ieftină, stabilă și produsă intern? Răspunsul, spune el, este doar parțial pozitiv.

„Avem nuclear, hidro, gaze, regenerabile și potențial offshore în Marea Neagră, dar avem și rețele vechi, investiții întârziate, capacități pe cărbune în declin și consumatori vulnerabili."

Iar formula crizei românești, în viziunea sa, sună astfel: piață liberă nefuncțională, plus infrastructură veche, plus investiții întârziate, plus reguli instabile, plus intervenții populiste, plus influențe politice, plus grupuri de interes interne și externe – egal facturi mari și neîncredere publică.

„România nu a eșuat pentru că a liberalizat energia. A eșuat pentru că a liberalizat-o târziu, prost pregătit și peste un sistem fragil", conchide Dumitru Chisăliță.