România a primit deja un avertisment de la Bruxelles pentru energia ieftină. Ce se întâmplă dacă nu schimbă nimic până în 2030

România votează pentru piața liberă a energiei în UE, dar acasă plafonează și amână

Decalajul dintre pozițiile europene ale României în domeniul energiei și măsurile aplicate intern este tot mai vizibil și tot mai costisitor. Asta susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză publicată joi, potrivit agepres.

În Consiliul European, în Parlamentul European și în documentele strategice, România susține exact ce promovează Bruxelles-ul: piață funcțională cu prețuri formate liber, decarbonizare accelerată, modernizarea rețelelor și protecție socială țintită pentru consumatorii vulnerabili. A votat pentru toate acestea. Le-a semnat. Le-a inclus în PNIESC.

Problema, spune Chisăliță, e ce se întâmplă acasă. „Această ruptură dintre vot și faptă nu e doar o problemă de imagine. Este o problemă de costuri economice, investiții ratate și credibilitate strategică."

Plafonare, OUG și proceduri de infringement

De fiecare dată când prețurile la energie cresc, reflexul autorităților române este același: intervenție administrativă. Plafonări, obligații de vânzare la preț fix, contribuții excepționale, restricții. Măsuri pe care România le prezintă ca temporare, dar care se prelungesc de ani de zile.

Consecința concretă: în 2025, Comisia Europeană a emis un aviz motivat împotriva României pentru obligațiile impuse producătorilor de gaze de a vinde la preț fix pe piața angro — o procedură de infringement cu costuri de imagine și juridice reale.

Schema de plafonare a prețurilor la energie funcționează, cu prelungiri succesive, din 2021. Efectele secundare s-au acumulat: blocaje de lichiditate, întârzieri la compensări, litigii și prețuri „anesteziate" care nu mai transmit semnale reale de piață. „Politic, plafonarea rezolvă factura de azi. Economic, subminează investițiile de mâine", sintetizează Chisăliță.

România a semnat calendare clare pentru reducerea cărbunelui și a asumat ținte ambițioase pentru regenerabile până în 2030. Dar când proiectele de înlocuire întârzie, soluția preferată nu e accelerarea implementării — ci mutarea termenelor. În 2025 au existat discuții despre prelungirea funcționării unor centrale pe cărbune dincolo de termenele asumate în planurile legate de finanțarea europeană.

„Problema nu este realismul — orice tranziție trebuie gestionată responsabil. Problema este lipsa unei livrări coerente care să evite dependența de amânare", notează președintele AEI.

Nici în privința regenerabilelor situația nu e liniară. Potențialul există, investitorii există — dar instabilitatea normativă, schimbările frecvente prin OUG, taxele ad-hoc și blocajele în avizare transformă România într-un mediu de risc. „Investitorii nu se tem de piață. Se tem de impredictibilitate", spune Chisăliță.

La nivel european, în 2025, eolianul și solarul au depășit combustibilii fosili în producția de electricitate. România avansează „în valuri".

Cauze structurale, nu doar rea-voință

Analiza AEI nu pune totul pe seama relei-voințe politice. Există cauze structurale: energia e subiect electoral, iar măsura imediată bate reforma durabilă. Coordonarea slabă între ministere, ANRE și companiile de stat amplifică problemele. Fără o tranziție justă credibilă, amânarea devine soluție politică recurentă.

România nu e singura țară care a intervenit în piață în anii de criză energetică, recunoaște Chisăliță. Diferența e durata intervenției și absența unui plan clar de ieșire din regimul excepțional.

Ce costă „răsturnarea pe dos"

Costurile sunt reale și se acumulează: incertitudine investițională, întârzieri în modernizarea rețelelor, risc de sancțiuni europene, reputație afectată în fața investitorilor și prețuri mai mari pe termen mediu din cauza lipsei de capacități noi.

„Plafonarea poate ține jos factura azi. Dar dacă blochează investițiile, factura de mâine va fi mai mare", conchide președintele AEI.

Soluțiile propuse de Chisăliță sunt clare: renunțarea la OUG-uri haotice în favoarea stabilității legislative, cu intervenții temporare și strict țintite către consumatorii vulnerabili; investiții accelerate în rețele de distribuție, digitalizare și stocare; și implementarea credibilă a angajamentelor asumate față de UE.