România, paradoxul energetic: țara cu hidroenergie ieftină și facturi uriașe

România produce energie din surse relativ ieftine – apă, nuclear, gaze interne, regenerabile – și totuși are una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie din Europa, raportată la puterea de cumpărare. Paradoxul este real, iar explicația oficială – criza, războiul, piețele europene – nu acoperă decât o parte din adevăr, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), potirvit agerpres.

Potrivit analizei publicate de Chisăliță, problema nu mai este strict costul producției. Problema este costul sistemului energetic în sine – un mecanism care adaugă risc, ineficiență și distorsiuni la fiecare verigă dintre producător și consumatorul final.

„Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală – concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25-45% mai mică. Nu puțin mai mică, ci radical mai mică", susține expertul.

Din fiecare 100 de lei plătiți la factură, între 25 și 45 de lei reprezintă, în opinia sa, costul disfuncțiilor sistemului. În perioadele de criză, aproape jumătate din factură a devenit „cost sistemic suplimentar".

Un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea

După 2022, piața energetică din România a intrat într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale și modificări legislative succesive. Statul a intervenit, dar imprevizibil și contradictoriu.

„România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea", explică Chisăliță.

Spre deosebire de alte state europene care au traversat aceeași criză energetică, România a transformat-o într-o sursă permanentă de tensiune economică și socială. Consumatorul final plătește în prezent volatilitate regională, lipsă de contracte stabile, lichiditate redusă, risc regulatoriu și concentrare de piață.

Poate cea mai toxică zonă, în viziunea expertului, este cea a blocajelor cronice: proiecte întârziate, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate, birocrație excesivă.

„Anumite forme de ineficiență au devenit profitabile pentru «băieții deștepți». Iar atunci când un sistem începe să câștige bani din propriile blocaje, reforma devine nu doar dificilă, ci contrară intereselor celor care controlează jocul", avertizează Chisăliță.

Concluzia analizei este directă: România nu plătește doar costul energiei. Plătește costul unui ecosistem construit să câștige din instabilitate.