O producție independentă filmată integral în Cluj-Napoca, ”Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul”, amintește de primele filme narate, de lumea lui Charlie Chaplin și de cea a lui Buster Keaton.

Povestea sa este însă una contemporană, care ne îndrumă de la început într-o călătorie cu șarm, surprinzătoare mai ales pentru cei care urmăresc filmele romanești din ultimii ani.

”Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul” are inserate referințe istorice pe care publicul ar trebui, dacă nu să le cunoască, măcar să le înțeleagă: evenimente cum ar fi Dictatul de la Viena, ca și momentul în care Clujul a fost ocupat sau deportarea țiganilor de pe întreg teritoriul României. Acesta este fundalul pe care se derulează o poveste inedită cu tentă parodică, ce debutează în Clujul anului 1940. Inserțiile dialogurilor redate prin text și muzica din off dau iluzia unui film mut veritabil și conduc privitorul într-un univers din alta epocă.

Orice film este o trecere spre altă lume

Călătoria spectatorului – asemeni celorlalte, mult mai bizare, la care sunt supuși protagoniștii – este una cu urmări directe în viitor, adică în lumea contemporană. Și asta pentru că în orice film, o călătorie este de fapt o trecere spre o alta lume, iar „Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul” creează mai mult decât o simplă legătură vizuală între trecut și prezent. Fără a strica din plăcerea vizionarii, putem spune despre cel mai nou film clujean că are câte puțin din toate: dramă și supra-realism, inserții ce țin de anumite evenimente istorice, umor și dragoste – dar și câteva personaje inedite.

Astfel, spectatorii vor întâlni în călătoria propusă de regizorul și scenaristul Adrian Munteanu o țigancă, un general nazist (atașat militar al Germaniei), un mic pălărier, două surori frumoase, un politician, cârciumari și clienți, oameni de „ieri și de azi” dominați de moravuri și corupție, dar și de dragoste și amuzament.

Dincolo de ineditul acestor personaje și situații pe care le etalează, remarcabil la Pălăria fatală și nazistul, care reprezintă doar prima parte a mini-seriei „Răzbunarea țigăncii” (compusă din două episoade a câte 80 de minute), este că personajele introduse aici se dovedesc inter-conectate într-o lume colorată aflată undeva între Eliade și Caragiale, dusă cu imaginație până în epoca lui Ponta. Totul pare departe dar și aproape, foarte asemănător cu ceea ce trăim azi, parcă la distanță doar de-un pas, ori de o cheie răsucită într-o ușă oarecare.

Mai mult decât o simplă poveste interbelică…

nazistulLa vizionarea filmului vă veți bucura de cadre din frumosul Cluj cum ar fi cele cu catedrala, Piața centrală și câteva din străduțele care mai păstrează încă aerul de odinioară, sau veți remarca obiectele de mobilier și interioarele interbelice frumos restaurate în care s-a filmat. Aerul retro este redat extrem de reușit nu doar prin coloana sonoră ce cuprinde cântece celebre romanești din acea perioadă, ci și prin scenografie și costume.

Dacă filmele romanești din ultima perioadă vi s-au părut total lipsite de aceste tușeuri de epocă și duc veșnic lipsă de costume și dichis „Pălăria fatală și nazistul” dimpotrivă, o să vă răsfețe cu pălării, rochii și obiecte de anticariat autentice folosite drept recuzită. Dar ceea ce își propune să ofere Casa de producție NAPOCA FILM prin pelicula semnată de Adrian Munteanu este mai mult decât o simplă poveste interbelică.

…un film cu o tușa locală, inedit

Viziunea filmului implică umor, fantezie, ca și momente dramatice, realiste – ce țin atât de localizarea în timp, de istorie cât și caracteristicile individuale ale personajelor. Acestea sunt interpretate de actori ce îmbină atât experiența și naturalețea (cum este cazul actriței Naționalului clujean Elena Ivanca) cât și naivitatea (gemenele Raluca și Renata Moș, cu o carieră în modelling) sau sinceritatea neaoșă (politicianul Mihai Seplecan). Fără să fie o realizare de buget „Răzbunarea țigăncii izbutește să se ridice la anumite standarde calitative similare celor din producțiile comerciale, reușind să țină pasul cu filmul de anvergură.

Asta deoarece povestea nu cade deloc în vulgar și nu-și propune nici o clipă să abuzeze în vreun fel de frumusețea celor două (modele) surori. Nici evenimentele nu sunt lăsate în derivă, astfel că toate personajele din film vor interacționa la momentul potrivit, marcând astfel evenimentele importante ale narațiunii. Deși condiționat de buget ca și de dificultățile inerente oricărui început, filmul clujeanului Adrian Munteanu vine cu idei, oferind publicului o altă variantă de scenariu decât cea deja clasică, minimalistă, cu care filmele romanești ne-au obișnuit în ultimii ani.