Replică pentru prof. Daniel Metz, care a spus că ”viitorul României nu este agricultura!”: De mâncare avem nevoie toți, de 3 ori pe zi, chiar și IT -știi


Afirmația făcută de profesorul FSEGA, dr. Daniel Metz, potrivit căreia ”viitorul României nu este agricultura” a stârnit reacții între fermieri și specialiștii Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca.

Prof. univ. dr. Aurel MAXIM, din cadrul Departamentului ”Ingineria și protecția mediului”, disciplina ”Ecologie şi Conservarea biodiversităţii”, a USAMV Cluj-Napoca, a redactat un punct de vedere, prin care explică faptul că IT -ul este important, dar agricultura este vitală, având în vedere contextul internațional și faptul că produsele alimentare sunt cruciale pentru a avea un popor sănătos. 

Dr. Metz: IT-ul aduce la PIB -ul României 13,6 miliarde de euro. Deci IT-ul e viitorul României, nu agricultura

Industria de software și servicii IT din România dă de mâncare unui număr de  270.000 de oameni, dintre care 135.000 direct, pentru că lucrează în IT, și 73.000 indirect, adică furnizorii de spații, servicii, catering, training, care ajută prima categorie să performeze. Alți 65.000 de oameni trăiesc de pe seama consumului IT-știlor: restaurante, hoteluri, travel, financiar-bancar.

IT-ul a ajuns să aibă un impact de 13,6 miliarde de euro în PIB al țării, adică o pondere mai mare decât agricultura sau turismul, despre care tot ni se spune că sunt viitorul țării. Deci IT-ul e viitorul României, nu agricultura”, a spus lectorul universitar dr. Daniel Metz, la un post de radio din Dej.

Dr. Aurel Maxim: Oamenii trebuie să mănânce. De cel puțin trei ori pe zi, chiar și IT-iștii și dumneavoastră, domnule Metz

Oricât de superinformatizată ar fi o societate, fără asigurarea bazei alimentare aceasta se prăbușește, Domnule Daniel Metz

Citesc cu stupoare zilele trecute un articol în care domnul Daniel Metz îi asigură pe români că nu agricultura este viitorul, ci IT-ul, pentru că IT-ul aduce cei mai mulți bani în buzunarele românilor. Realitatea din teren însă pare a fi cu totul alta. De când cu războiul din vecini, te duci prin magazinele alimentare și vezi rafturi goale. În acest răstimp, vânzătorii de la magazinele de calculatoare sunt în pragul depresiei și al concedierilor, pentru că se plictisesc de moarte. Întâmplător, desigur. Aflăm că numeroase țări au stopat exporturile de grâu și diverse alimente. Întrebarea este, de ce n-au stopat și exporturile de calculatoare? Fără a minimiza importanța IT-ului, cred că acest exemplu demonstrează, cum nu se poate mai clar, că disperarea oamenilor vine în primul rând din teama de foame și mai puțin de teama uzurii morale a laptopului de pe birourile lor.

În ultimele decenii, toți teoreticienii ne-au asigurat că nu vom avea ocazia în această viață să vedem vreun război clasic, sângeros. Astăzi, vedem exact acest tip de război aproape de granițele noastre. Așa e cu teoreticienii. Aș dori să fac aici însă o precizare de ordin practic și realist, verificată de câteva mii de ani pe Planeta noastră: indiferent că e război sângeros sau cibernetic, revoluție sau timp de pace, oamenii trebuie să mănânce; pur și simplu. De cel puțin trei ori pe zi. Un obicei prost și păgubos, pentru unii poate chiar degradant, dar pare-se că nimeni nu se poate dispensa de el. Nici IT-iștii și nici dumneavoastră, domnule Metz. Pentru hrana tuturor pământenilor cineva trebuie să trudească, pentru că mană cerească n-a mai văzut nimeni de la marea călătorie a evreilor spre Țara Făgăduinței. Și nu e deloc rău, zic eu și zic și alții, ca fiecare țară să-și asigure hrana pentru locuitorii ei, pentru că nu se știe niciodată ce necazuri și supărări pot să apară între popoare.

Dr. Aurel Maxim: ”Logica dumneavoastră, domnule Metz, cam acolo ne duce: agricultura este un domeniu desuet și nerentabil, fără hrană nu se poate. Rămân, așadar, importurile”

Agricultura este și prezentul și viitorul, domnule Metz, pentru că fără ea nu se poate. Se întâmplă ca ea să nu fie profitabilă întotdeauna. Cu toate acestea, societatea umană nu renunță la ea. Dovadă că Uniunea Europeană alocă 1/3 din buget, agriculturii. PAC sunt printre primele politici comune și cele mai importante adoptate de UE după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că fără securitate alimentară nu poate să fie eficient nici individul, nici societatea în ansamblul ei, nici it-iștii. Unui copil flămând nu-i vine nici să recite poezii, nici să joace Roblox pe iPhone sau pe tabletă, fie ele și de ultimă generație.

Este adevărat că agricultura României nu este una dintre cele mai performante, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o desființăm, ci s-o modernizăm și s-o retehnologizăm corespunzător. Agricultura românească nu este ce-ar trebui și ce-ar putea să fie, știm asta, dar nici nu se mai poate reduce la agricultura patriarhală din poeziile lui Vlahuță și Coșbuc. În planul modernizării, de la Revoluție încoace, agricultura românească a făcut progrese de-a dreptul remarcabile. Fondurile pe care le pot accesa fermierii prin PAC nu sunt deloc neglijabile, iar mulți dintre aceștia sunt chiar mulțumiți de bugetele lor. Sprijinul de care pot beneficia tinerii fermierii a ajuns la 70.000 de euro. Tot mai mulți tineri, domnule Metz, pe care dumneavoastră vreți să-i așezați pe vecie în fața unui computer, vin spre universitățile cu profil agricol. Este și cazul USAMV Cluj-Napoca.

Cu un potențial agricol atât de generos pentru această țară, este de-a dreptul scandalos ca un român să sugereze soluția importurilor. Logica dumneavoastră, domnule Metz, cam acolo ne duce: agricultura este un domeniu desuet și nerentabil, fără hrană nu se poate. Rămân, așadar, importurile.

Cu produsele alimentare mai este o problemă și anume calitatea lor. Importanța calității alimentelor este una de-a dreptul crucială. Medicii spun că 70% din maladiile umane provin din intestin, din ceea ce mâncăm. Pe de altă parte, nu cred că este om întreg la minte care să spună că nu-i pasă dacă este sănătos sau bolnav.

...Suntem ceea ce mâncăm... mâncarea trebuie să ne fie medicament... sunt adevăruri verificate de mii de ani, pe care le știe toată lumea. Cu toate acestea, hrana românilor este tot mai otrăvită și mai nesănătoasă. Una dintre cauze este proporția îngrijorătoare de produse alimentare importate, adică 70%. Toți aceia care produc astfel de alimente au luat în calcul un singur aspect: profitul. Așa se întâmplă când unii știu doar să adune și să scadă, să înmulțească și să-mpartă, ca în aritmetica împricinatului articol de ziar. Prin urmare, sănătatea oamenilor depinde în mare măsură de ceea trimite fermierul, direct sau indirect, în farfuria noastră. Prevenția în sănătate are legături mai strânse cu agronomii, decât cu medicii. Desigur că industria farmaceutică n-o să fie niciodată de acord cu afirmațiile mele, iar prietenii știu de ce. Sănătatea este bună pentru individ, dar nu este deloc profitabilă pentru unele industrii.

Tinerii noștri nu trebuie demobilizați, ci trebuie încurajați și ajutați să facă agricultură performantă, profitabilă, dar care în același timp să protejeze sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător. În mod paradoxal, sau nu, contaminanții cancerigeni proveniți din agricultură nu știu să aleagă victimele după inteligența tehnică sau matematică pe care o deține consumatorul. Îngrășămintele cu azot și pesticidele, administrate la întâmplare, ajung în apa pe care o bem, iar peste ani de zile ne trezim cu o foaie de internare la oncologie și nu știm de unde ni se trage. Nu vă faceți iluzii, tratarea apei nu rezolvă totul. În SUA (anul 1995), din 29 de orașe luate în studiu, în 28 a fost semnalată prezența erbicidelor, iar în jumătate dintre acestea valorile admise erau depășite (Lester Brown, State of the World, 1996). Se întâmplă deci și la case mai mari.

Agricultura ar trebui să ne privească pe toți, pentru că suntem cu toții beneficiarii acestui domeniu de activitate. Alimentele trebuie produse aici, pe terenurile agricole ale acestei țări. România are cele mai propice condiții pentru producția ecologică de alimente, adică alimente sănătoase pentru oameni și tehnologii prietenoase cu mediul. Fiți convinși că nimeni n-o să exporte în România ce este mai bun, lăsând conaționalilor lor produsele de calitate îndoielnică. Dacă alimentele vin de peste mări și țări, ele vor fi recoltate aproape verzi și impregnate cu tot soiul de conservanți, inhibitori de creștere și pesticide ca să reziste la păstrare îndelungată. De aceea, domnule Metz, e foarte bine dacă se dezvoltă IT-ul în România, pentru că majoritatea avem nevoie de IT. De produsele agricole însă avem nevoie toți. De cel puțin trei ori pe zi”, a scris Prof. univ. dr. Aurel MAXIM, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Departamentul: Ingineria și protecția mediului, Disciplina: Ecologie şi Conservarea biodiversităţii.

Dr. Daniel Metz, profesor UBB Cluj: Viitorul României nu este agricultura / Fără salarii, nu le poți cere tinerilor să fie patrioți!

Comentarii Facebook