Orașul Gyula este o oază de verdeață și liniște, fiind mult peste cunoscuta stațiune românească Băile Felix. Probabil din acest motiv reușește să ”fure” anual zeci de mii de turiști români, care se relaxează la Gyula.

Orașul are circa 30.000 de locuitori, majoritatea proprietari de case frumos îngrijite. Sunt și câteva blocuri, dar numai de 4 etaje. ”Blocurile mai înalte au fost construite numai la marginea orașului, pentru a nu aglomera zona”, ne-a spus Janos Kocsis, un maghiar născut la Arad, dar care a plecat din România acum 27 de ani. El a fost ghidul excursiei de 3 zile pe care am făcut-o la Gyula. Condițiile foarte bune și organizarea turistică (există oficii de turism în fiecare regiune, care organizează pe plan local excursii tematice) au făcut ca în 2013, la Gyula să ajungă 500.000 de turiști.

Eu am fost invitat în această excursie de Oficiul de Turism al Ungariei, care are birou și la Cluj. Am plecat spre Gyula vineri, 15 mai, la ora 11.45 și drumul s-a derulat foarte repede, pe traseul care de obicei mă duce spre Oradea, iar apoi spre Băile Felix. Am trecut granița în jurul orei 15.00 și a mai urmat un drum scurt, de câțiva kilometri până la Gyula. Peisajul s-a schimbat imediat ce am trecut în țara vecină. Fiind biciclist, am apreciat pista care ne-a însoțit încă din România și care s-a ”întins” apoi spre Ungaria. Aici, bicicliștii au un alt statut. Foarte mulți dintre vecinii noștri utilizează acest mijloc de locomoție, dar, ce-i drept, și conformația solului îi ajută foarte mult, orașele fiind construite pe câmpie. 

La Gyula ne-au așteptat gazdele noastre, de la hotelul la care am fost cazați, Hotelul Hunguest Erkel, de trei și patru stele. Locația este cu adevărat de elită, fiind ales cu prioritate de familiile cu copii, dar și de persoanele care merg la Gyula la tratament. Hotelul mai are un avantaj, este legat printr-un pasaj acoperit de ștrandul Băile Cetății, considerat cel mai frumos ștrand termal din Ungaria. 

I se spune Ștrandul Băile Cetății pentru că este în apropierea unui castel medieval, într-un parc de 8,5 hectare, care i-a aparținut acum 600 de ani lui Ioan Corvin, fiul nelegitim al regelui Matei Corvin. Stabilimentul are 19 bazine termale si wellness, cu valuri artificiale și jacuzzi, un bazin olimpic de inot, dar și un aqua park, cu tobogane, bazin de sărituri și alte atracții. 

Prețurile sunt similare cu cele de acces la ștrandul Apolo de la Băile Felix, dar senzația este alta. Mult mai multă verdeață, bazine numeroase și posibilitatea de a face baie și iarna, având în vedere că aqua park -ul este acoperit. 

Eu am ajuns la bazin pentru circa două ore vineri, după ce ne-am cazat la hotel și am făcut cunoștință cu gazdele. Timpul a fost presa scurt, așa că numai sâmbătă mi-am putut face o ideea despre tot ștrandul. Mi-au plăcut foarte mult saunele, mai ales cea finlandeză, dar pe care o recomand numai celor curajoși. După 10 minute la 90 de grade e dificil să intri direct în bazinul cu apă rece ca gheața. Tot aici, utilizatorii puteau folosi și gheață după ședința de saună. De remarcat și personalul, extrem de amabil, unii dintre ei fiind și vorbitori de limba română.

Copiii apreciau foarte mult toboganele, unde accesul se făcea contracost. Acesta ar fi un punct în minus față de ștrandul Apolo, de la Felix, dacă e să facem comparații. Pentru că nu putea rata distracția, am coborât și eu de câteva ori și chiar am filmat aventura, dar și pe cea de la bazinul de sărituri în apă. 

De remarcat faptul că persoanele care se cazau la Hotelul Hunguest Erkel primeau și un ceas, care funcționa ca și ”cartelă” de acces la ștrand, dar putea fi încărcat și cu forinți pentru a plăti la restaurant sau la barul de la piscină. Prețurile nu erau de speriat. Spre exemplu, o cafea la barul din piscină costa 300 de forinți, iar băuturile alcoolice (bere, vin etc.) costau 400 de forinți. 

Cazarea la acest hotel avea prețuri variate, în funcție de sezon. Spre exemplu, oferta de 1 Mai a fost 150 de euro pentru trei zile de cazare cu trei mese incluse. Ghidul care ne-a însoțit peste tot ne-a explicat că o cazare la pensiune în oraș ajunge undeva la 5.000 - 7.000 de forinți, dar la hoteluri costă mai mult. 

Băile făcute au fost pe fugă, pentru că gazdele noastre s-au ocupat în permanență pentru a aranja excursii sau alte vizite în Gyula. Într-o zi ne-am plimbat cu trenulețul care ”aleargă” pe străduțe încărcat cu turiști. Așa poate fi văzut cel mai bine orașul. Tot atunci am vizitat și cetatea din Gyula, construită în secolul XV și terminată de Ioan Corvin. Locul este superb și a fost restaurat impecabil, astfel că turiștii chiar au ce vedea. Despre această vizită voi scrie într-un episod ulterior, când voi prezenta și superbul joc de lumini 3D, de la Castelul Breda, denumit după numele ultimului proprietar, contele Breda Viktor.

De remarcat și faptul că peste tot se vorbește limba română. În oraș sunt circa 3% persoane care s-au declarat la recensământ de etnie română, dar numărul este mult mai mare. Cei care vorbesc română au și multe avantaje, pentru că la fiecare restaurant, hotel sau bar care se respectă este un vorbitor de română. De altfel, pe străzi și în parcări pot fi văzute mașini cu numere de înmatriculare românești, iar în sezon numărul crește.

În episodul următor, așa cum am promis mai sus, voi relata despre vizitele la castel, la interesanta cofetărie veche de aproape 200 de ani, dar și alte lucruri de știut despre Gyula.