„Sânge în instalație”: Judecătorul de la Cluj trimite procurorii înapoi la anchetă după ce nu au identificat agresorul de la Clinica Medicală 3

Un caz de agresiune a ajuns să fie un adevărat test pentru eficiența organelor de urmărire penală din Cluj. Într-o decizie recentă a Judecătoriei Cluj-Napoca, un judecător de cameră preliminară a respins soluția procurorilor care intenționau să închidă dosarul, arătând că eforturile lor au fost minime și că o renunțare la urmărirea penală ar trimite un mesaj periculos societății.

Cazul se referă la o agresiune petrecută în Clinica Medicală 3, la data de 2 decembrie 2021, când o persoană aflată în incinta clinicii a fost lovită fizic și amenințată verbal de un bărbat necunoscut. Victima a suferit leziuni care au necesitat 2–3 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal emis pe 6 decembrie 2021. Autorul agresiunii a fost, însă, imposibil de identificat de către procurori.

Pe fondul acestor circumstanțe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj a emis la finalul anului o ordonanță de renunțare la urmărirea penală, motivând că, din cauza lipsei de identificare a agresorului și a timpului scurs de la săvârșirea faptei, nu mai există interes public pentru continuarea urmăririi penale.

Însă judecătorul de cameră preliminară a respins această soluție, subliniind, cu argumente foarte clare, că organele de cercetare penală nu și-au îndeplinit obligațiile legale:

„Or, rezultă fără echivoc că organele de cercetare penală nu au efectuat demersuri în îndeplinirea acestor obligații. Audierea persoanei vătămate, o adresă emisă după trei luni de la comiterea faptelor și întocmirea unui proces-verbal după aproape trei ani nu sunt suficiente pentru a justifica renunțarea la urmărirea penală. Aceasta ar reprezenta practic o cauză de impunitate generată de lipsa de implicare a organelor de cercetare penală în sensul de a efectua eforturi susținute în identificarea și probarea activităților infracționale în scopul tragerii la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.”

Judecătorul a subliniat că faptele reclamate – loviri și alte violențe, precum și amenințare – sunt de pericol social ridicat, iar autorul a ignorat valorile sociale, agresând o persoană în loc public și amenințând-o, ceea ce arată un comportament antisocial cu grad ridicat de periculozitate.

„Prin renunțarea la urmărire penală în modalitatea mai sus dispusă, ținând cont de împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor, scopul urmărit, s-ar transmite societății ideea că oricine poate agresa o altă persoană în mod public și apoi o amenința, fără a suporta consecințe legale”, a mai notat judecătorul.

În analiza sa, magistratul a detaliat criteriile care trebuie respectate pentru a decide dacă există interes public în continuarea urmăririi penale:

• Conținutul și împrejurările comiterii faptei;

• Modul și mijloacele de săvârșire;

• Scopul urmărit;

• Urmările produse sau care s-ar fi putut produce;

• Eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului;

• Atitudinea procesuală a victimei;

• Proporționalitatea între cheltuielile procesului și gravitatea urmărilor.

Judecătorul a concluzionat că procurorii nu au efectuat suficiente demersuri pentru identificarea agresorului, iar renunțarea la urmărirea penală nu se poate justifica prin simplul fapt că nu s-a reușit găsirea autorului.

„În îndeplinirea atribuțiilor specifice, organele de cercetare penală au obligația să efectueze activități complexe, informativ-operative și de cercetare penală, eforturi susținute și de durată, care să aibă drept scop prevenirea și combaterea faptelor antisociale de genul celor care fac obiectul cercetărilor în dosar. Aceasta nu s-a întâmplat în cazul de față.”

În final, judecătorul a desființat ordonanța de renunțare la urmărirea penală și a trimis cauza înapoi la Parchet, pentru completarea urmăririi penale. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Decizia pune în lumină o problemă mai amplă în sistemul de urmărire penală: dosarele de agresiune rămân, uneori, neterminate din lipsă de eforturi concrete și resurse insuficiente alocate identificării agresorilor. În acest caz, judecătorul a intervenit pentru a garanta că legea nu poate fi ignorată doar pentru că organele de anchetă nu și-au făcut treaba.