Joi 29 Iulie

Scrisoare DUREROASĂ a mamei din Cluj, EXECUTATĂ de Carpatica Asig. Băiatul ei a murit DECAPITAT în accidentul din 2006

 

Familia Coldea, greu încercată în urma accidentului de circulație din 2006, când fiul de 16 ani a murit decapitat într-un accident de circulație, a trimis o scrisoare / memoriu către Carpatica Asig, firmă care îi execută, după ce le-a plătit despăgubiri în valoare de 200.000 de euro. 

 

Carpatica a motivat în instanță că despăgubirile acordate de Curtea de Apel Cluj (600.000 de euro, câte 200.000 de euro pentru fiecare din cele trei familii care și-au pierdut copiii în accidentul din 2006) depășeau cadrul legal din 2006. Mai precis, ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care stabilea că suma maximă care poate fi acordată ca despăgubiri într-un accident de circulație, indiferent de numărul victimelor, era de un milion de lei. Judecătorul de la Curtea de Apel Cluj se pare că nu a știut despre aceste ordin, când a dat sentința prin care obliga Carpatica la plata sumei de totale de 600.000 de euro celor 3 familii.

 

Ulterior un alt judecător a dat dreptate Carpatica Asig, iar firma a trecut la executarea familiilor care au primit banii în plus. S-a mers pe principiul primul venit, primul servit. Astfel că, familia care a cerut prima cei 200.000 de euro a rămas cu banii, iar celelalte două trebuie acum să restituie sumele, plus cheltuielile de judecată. 

 

În cazul familiei Coldea, vorbim de circa 225.000 de euro, 200.000 de euro despăgubiri care nu au fost cheltuite, ci puse la bancă până la finalizarea procesului așa că suma a putut fi returnată, plus 25.000 de euro cheltuieli de judecată, invocate de Carpatica. Acum familia mai are de restituit suma de 20.000 de euro, iar pentru acești bani le-a fost scoasă casa la licitație, poprite salariile și indisponibilizate autoturismele. 

 

În prezent, suntem executati silit desi am restituit societatii CARPATICA ASIG o mare parte din sumele datorate si am tot incercat solutionari amiabile. Am restituit integral banii primiti si ne-am imprumutat pentru a putea sa restituim cheltuielile de executare si alte onorarii, adica aproximativ 210.000 euro din debitul de aproximativ 225.000 euro. Cu toate acestea, casa parintilor mei este scoasa la licitatie, urmand a fi stabilita data dupa evaluarea imobilului. Conturile si salariile lor si ale surorii mele sunt poprite, desi nu au avut niciodata datorii. Masina mea este de asemenea indisponibilizata. Toate acestea se intampla doar pentru ca am indraznit sa punem in executare un titlu executoriu acordat de o instanta de judecata”, ne-a relatat Ana Maria Toader, sora lui Mircea Coldea, tânărul mort în accidentul din 2006.

 

Drama URIAȘĂ în familiile sportivilor din Cluj, decapitați în 2006! Părinții sunt EXECUTAȚI și trebuie să restituie DESPĂGUBIRILE

 

Pentru că au pierdut definitiv procesul cu Carpatica Asig, familia Coldea a făcut acum un ultim demers pentru a se salva. A deschis un proces prin care solicită instanței de la Cluj să le recunoască măcar o treime din despăgubirile permise de lege în 2006, adică o treime dintr-un milion de lei, circa 70.000 de euro. Astfel, ne-a spus Ana Maria Toader, familia ei ar scăpa de plata cheltuielilor de judecată și ar rămâne pe ”zero”, ”fără a mai fi nevoiți să plătim nimic. Dar după toate cheltuielile avute, am rămane pe zero, dar cu casa și mașina”.

 

Vineri, 19 iunie, la Cluj a fost o primă înfățișare în acest nou proces, dar Carpatica Asig a solicitat o ”mânare, cu toate că instanța a spus că ar fi putut să se pronunțe acum pe această speță”, a mai precizat Ana Maria Toader, sora lui Mircea Coldea, tânărul mort în accidentul din 2006.

 

Mama tânărului mort în accidentul de ciculație, Elena Coldea, greu încercată de problemele din ultimii ani, a trimis o scrisoare / memoriu către Carpatica Asig.

 

Va scriu aceste rânduri in speranţa ca cineva să mă asculte…nu să mă înţeleagă, nu pot cere un lucru atât de mare…doar să mă asculte…

 

Mă numesc COLDEA ELENA, sunt OM, sunt MAMĂ…Acum mulţi ani, Dumnezeu mi-a făcut cel mai minunat dar, trei copii grozavi, cu un suflet atât de mare şi de frumos încât simţeam că nu voi fi toată viaţa mea vrednică să-I mulţumesc pentru acest lucru. Tot acum mulţi ani, în 2006, Dumnezeu s-a gândit să ia la El trei copii minunaţi: Mircea, Tavi şi Bogdan, trei suflete tinere, care nu au apucat să fie iubite şi să ofere la randul lor dragoste în jur. Din aceea zi teribilă de 28.07.2006, în care nu i-am mai văzut ochii auraşului meu, am rămas fără aer, însă cu o durere care îmi apasă sufletul în fiecare clipă a vieţii mele, care nu mă lasă să respir… Mirciulică cum era alintat de tatăl lui, era un baiat cu vise măreţe, cu idealuri, preţuia viaţa mai mult decât orice pe lumea asta…puiul meu nu a apucat să vadă frumuseţea acestei lumi şi acum nici eu nu o mai văd…

 

De 9 ani de zile, viaţa mea şi a familiei mele a fost  un calvar…Au fost 9 ani in care liniştea sufletească a lipsit din viaţa noastră, au fost 9 ani în care am luptat să ne redobândim într-un fel această linişte, au fost 9 ani în care am încercat să-l readucem pe Mircea în viaţa noastră, organizând opt memoriale, au fost 9 ani în care a trebuit să le explic fetelor mele, Ana Maria şi Dana, că Mircea a fost bun şi că Dumnezeu e bun şi de aceea l-a luat pe fratele lor la El, aceşti ani şi-au pus amprenta şi pe relaţia cu tatăl copiilor mei, au fost ani în care am trait cu spaimă fiecare termen de judecată, în care se vorbea şi ni se reamintea constant de durerea noastră, în care se decidea cât valorează ea, cine are dreptul să ne-o aline…

 

În final, după 9 ani, Justiţia şi-a spus cuvântul şi chiar dacă nu suntem de acord cu hotărârea, am decis să ne resemnăm, să-mi dau seama ca am pierdut…Am pierdut atâtea în aceşti ani încât simt ca viaţa mea, a noastră, nici nu putea fi mai goală de atât…Cred că şi celelalte familii, a lui Tavi şi Bogdan au pierdut multe, şi cred că nu meritam să trecem prin aşa ceva…Cred că fiecare dintre noi, cei care i-am adorat pe aceşti îngeri am fi meritat o alinare….Soarta, viaţa a făcut ca doar familia lui Bogdan să primească una…Am înţeles că Justiţia a considerat că societatea de asigurări şi-a îndeplinit datoria, că soluţia, aşa cum e ea, e una dreaptă. Dar ma intreb, chiar e una dreaptă? E drept ca 2 familii să nu primească nimic, să plătească după atâţia ani că au pierdut pe cineva drag? Probabil că dreptatea juridică trebuia să arate aşa, dar  eu cred ca dreptatea divină spune altceva…eu cred că fiecare familie dintre cei care i-am iubit pe cei trei am fi avut dreptul la o treime din ceea ce putea, legal, societatea de asigurari să plătească. Noi nu aveam nicio altă şansă de a ne obţine acest drept, pe care tot Justiţia, cândva dreaptă ni l-a recunoscut  …Ne-am luptat  atâția ani… atâtea procese … și nimeni nu și-a asumat răspunderea pentru ce s-a întâmplat…șoferul nu poate și nu are , SAGITARIUS a intrat in faliment doar să scape de  răspundere …ne adresăm dvs, societății de  asigurări pentru ca Legea si societatea în care trăim v-a dat acest rol,  de a ușura situația victimelor, de a face mai simplu pentru ele să îşi primească despăgubirile de a împiedica ca ele sa treacă printr-un alt calvar în a-și recupera singuri banii…eu cred ca rolul dvs acesta este, să vegheați ca oameni ca noi să nu fie pedepsiţi încă o dată.

 

Simt că ni s-a făcut o nedreptate…avocaţii ne sfătuiesc să mergem mai departe…să încercăm să obţinem măcar ce ni se cuvine, să obţinem măcar acea treime și  penalităţile ce trebuiau achitate şi care am înţeles că sunt foarte mari, ridicându-se la aproape 50.000 Euro, dar eu nu mai pot…am ajuns la capătul puterilor…După atât de multe procese, în care am avut mari cheltuieli, clipe numeroase care m-au epuizat psihic, pot spune că nu mai vreau..nu mai pot…Sunt MAMĂ, sunt OM…vă cer să fiţi OAMENI şi să acceptaţi să-mi vorbiţi, să vă vorbesc…Vreau să se termine această parte a vieţii mele, vreau să vă gândiţi la dreptate, să vă gândiţi că din sumele pe care le-am primit …si noi avem dreptul la o treime din sumele pe care Justiția a considerat că trebuie să le plătească societatea de asigurare, că avem dreptul și la cei 10.000 de Euro dați pentru organizarea memorialelor, care au fost pentru noi eforturi financiare disperate pentru a menţine vie amintirea fiului meu și la cei peste 23.000 de Euro care i-am cheltuit pentru a trece de aceşti ani cumpliți de procese …nu cred ca noi ar trebui sa sa platim ce executorul a primit...Vreau să mă ascultaţi…sau poate totuşi vă pot cere să mă înţelegeţi?  Aştept ca cineva de acolo să mă audă…

 

COLDEA ELENA”.

Comentarii Facebook