Alin Tișe, omagiu lui ÎPS Bartolomeu Anania la 15 ani ani de la moartea acestuia: „O uriașă personalitate. Am avut o relație specială. Un om dârz”

Se împlinesc 15 ani de la trecerea la cele veșnice a ÎPS Bartolomeu Anania: „A fost un om dârz, hotărât și ferm, dar și un părinte duhovnicesc care a știut să corecteze cu blândețe și să călăuzească spre calea cea bună”

Astăzi se împlinesc 15 ani de la trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania, una dintre personalitățile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române, cunoscut atât pentru implicarea sa spirituală, cât și pentru impactul cultural și public.

Alin Tișe, președinte al Consiliului Județean Cluj, a evocat astăzi relația specială pe care a avut-o cu ÎPS Bartolomeu, amintind de sfaturile și sprijinul primit de-a lungul anilor. „Dincolo de diferența enormă de vârstă și experiență, m-a tratat permanent ca pe un egal. Aprecierea sa m-a onorat și m-a încurajat să performez în viața publică”, a scris Tișe într-un mesaj emoționant publicat pe rețelele de socializare.

ÎPS Bartolomeu Anania a fost mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și a fost apreciat pentru predicile și lucrările sale, precum și pentru implicarea constantă în viața credincioșilor. Tișe a amintit momentele speciale petrecute împreună, atât la Mitropolie, cât și la mănăstirea Nicula, precum și gesturile de susținere spirituală și personală pe care le-a primit în momentele importante ale carierei sale.

„A fost un om dârz, hotărât și ferm, dar și un părinte duhovnicesc care a știut să corecteze cu blândețe și să călăuzească spre calea cea bună”, a mai spus Tișe, amintind de o întâmplare în care ÎPS Bartolomeu a îndrumat doi preoți cu autoritate și rugăciune.

ÎPS Bartolomeu Anania rămâne o figură emblematică pentru cultura și spiritualitatea românească, iar amintirea sa continuă să inspire atât credincioșii, cât și oamenii din viața publică.

Iată mai jos textul integral publicat de Alin Tișe în una din cărțile sale, ”Poveste pentru tata”, dedicat memoriei lui Bartolomeu Anania:

____________________________________________

Relația specială cu ÎPS Bartolomeu Anania

L-am cunoscut mult prea puțin înainte de anul 2005, tangențial, participând la diverse evenimente publice. Eram consilier local, ÎPS Bartolomeu fiind la acea vreme Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului.

În noiembrie 2005, odată cu numirea mea ca prefect, relația noastră s-a construit treptat. De altfel, ÎPS a fost prezent în sala festivă a Prefecturii, la momentul preluării mandatului de către mine și a festivităților aferente. Am relatat într-o altă parte despre acest moment.

Întâmplarea face ca, la doar câteva luni, în 25 martie 2006, Înalt Prea Sfinția Sa să fie întronizat ca Mitropolit al nou înființatei Mitropolii a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Îmi amintesc că am susținut public în calitate de prefect, cu toată forța această numire, fapt apreciat de înaltul prelat într-una din lungile noastre discuții.

În mod evident eram un copil, în comparație cu uriașa sa personalitate. Cu toate acestea, m-a tratat cu mult respect și apreciere, ceea ce a reprezentat o mare onoare pentru mine.

După numirea sa ca mitropolit relația noastră s-a consolidat. Discutam aproape despre orice la evenimentele publice la care participa, sau la cele la care mă invita. Vorbeam des la telefon și ne vedeam ori de câte ori simțeam nevoie să ne consultăm asupra anumitor probleme. A fost sfătuitorul meu, confesorul meu, duhovnicul meu călugăr, pe toată durata vieții având cu mine o relație specială. În ultimele momente ale vieții lui am fost printre puținii oameni acceptați de el lângă patul de suferință, înainte de a pleca la ceruri.

Îmi amintesc de momentele petrecute împreună, de serile în care mă invita la Mitropolie pentru a discuta. De momentele de la mănăstirea Nicula, atât de dragă sufletului său, la care se retrăgea deseori și unde mergeam câteodată să îl vizitez.

Am primit de la el predicile publicate, cărțile scrise. Am fost fascinat de talentul, erudiția, profunzimea și claritatea acestora. Mi-au mers la inimă pastoralele sale adresate de sfintele sărbători, de Paști sau de Crăciun. Le ascultam în cadrul slujbelor. Era neobosit în această lucrare. În ultimii ani de viață, suferind de o boală a inimii, își susținea slujbele și se adresa mulțimii de credincioși de la balconul Mitropoliei, din piața Avram Iancu.

Nu voi intra în alte detalii ale relației noastre, însă pot spune că dincolo de diferența enormă de vârstă, experiența de viață, instruire, dintre noi, m-a tratat permanent ca pe un egal, aprecierea sa onorându-mă în mod deosebit. Asta m-a încurajat, m-a făcut să câștig încredere în mine și să-mi doresc să performez în calitățile publice deținute.

Îmi amintesc un moment care a însemnat mult pentru mine. După momentul din 2007, când guvernul de atunci m-a “avansat”, în fapt fiind vorba despre o destituire ca urmare a ieșirii de la guvernare a partidul meu, ÎPS m-a chemat la Mitropolie și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta, fiind nemulțumit de decizia luată de către guvern. Mi-a spus că se va ruga pentru mine și că Dumnezeu va avea grijă de oamenii de bine! Fapt care s-a împlinit, după doar șase luni, în iunie 2008, când am câștigat primul mandat de președinte al Consiliului Județean, ales pentru prima dată direct de către clujeni. Imediat după acest moment am primit un telefon de la Înălțimea Sa, prin care s-a oferit să mă viziteze. Am fost extrem de fericit, onorat de vizita sa și, în special, de mica slujbă și rugăciune oficiată de către dânsul, pentru începutul acestui nou drum al vieții mele, lucruri pe care le păstrez și le duc cu mine în suflet.

Despre IPS Bartolomeu Anania, ca mitropolit, s-au spus și se vor spune multe. Aș dori să relatez o întâmplare, deși am trăit mai multe, prin care scot în evidență personalitatea omului Bartolomeu Anania. Era un om dârz, hotărât și ferm, atitudine pe care o manifesta și în relația cu preoții din parohiile din județ. Eram în biroul lui de la etajul clădirii Mitropoliei, la o discuție lângă un ceai. La un moment dat este anunțat pe telefonul interior despre ceva și, în câteva clipe, intră în birou doi preoți parohi de la două biserici de undeva din județ. După reverențele obișnuite și închinăciunile firești, cei doi i-au cerut Înaltului înțelegere pentru anumite derapaje de la dogmele bisericești și alunecarea spre păcat. Stand pe fotoliul de lângă mine, cu toiagul sprijinit lângă el, ÎPS le-a cerut să se apropie, aceștia făcând și un gest de plecăciune. În acel moment a luat toiagul și, într-un gest părintesc, i-a dojenit aplicându-le o corecție cu acesta. Totodată le-a spus: “ca părinte vă aplic această corecție, iar ca preot mă rog pentru voi. Mergeți și vă spovediți. Dumnezeu vă va arăta calea!” Cei doi, după plecăciunile aferente și reverența cuvenită, au plecat urgent din birou. Rămânând împreună în birou, după ieșirea celor doi preoți, părintele mitropolit a luat în mână o cruce, a îngenunchiat și a spus rugăciunea “Tatăl nostru“ și încă o rugăciune pentru cei doi preoți.

IPS Bartolomeu Anania a fost una dintre marile personalități ale acestei țări, unul dintre cei mai valoroși clerici, un teolog și un om valoros, om de cultură totodată, un personaj special, a cărui afecțiune, căldură sufletească și sfaturi m-au maturizat și m-au înțelepțit. Dacă cineva și-a pus amprenta pe personalitatea mea în călătoria vieții, acela este ÎPS Bartolomeu Anania. Simt că mă veghează din ceruri și azi.