La Oradea a fost semnat contractul pentru unul dintre cele mai ambițioase proiecte de mobilitate din România ultimilor ani: introducerea primului sistem de tip tram-tren din țară, un model care îmbină transportul urban cu cel feroviar și care ar putea schimba radical modul în care se face naveta în zona metropolitană.

Contractul marchează practic intrarea proiectului în faza concretă de implementare, după ani de pregătiri, studii și corelări între infrastructura feroviară și rețeaua de tramvai din Oradea. Este o investiție considerată de autorități drept cea mai mare din istoria Consiliului Județean Bihor, cu o valoare totală de aproximativ 1,4 miliarde de lei, finanțată în mare parte din fonduri europene.

„Proiectul Tram-tren este important pentru Oradea și pentru localitățile din jurul municipiului, pentru că oferă oamenilor o variantă mai simplă, mai rapidă și mai civilizată de a se deplasa. Pentru cei care vin zilnic la muncă, la școală sau la spital în Oradea, pentru cei care merg spre Aeroport sau spre stațiunile Băile Felix și 1 Mai, acest proiect va reduce timpul petrecut în trafic”, a declarat Mircea Mălan, președintele Consiliului Județean Bihor.

Proiectul nu este doar o simplă modernizare de transport, ci o schimbare de logică urbană. Ideea de bază este ca aceleași vehicule să poată circula atât pe liniile de tramvai din oraș, cât și pe liniile de cale ferată din zona metropolitană. Practic, un pasager din localitățile din jurul Oradei ar putea ajunge direct în centrul orașului fără să schimbe mijlocul de transport și fără să depindă de traficul rutier.

Noua rețea va avea o lungime totală de 33,4 kilometri și va asigura legături spre Aeroportul Oradea, Sânmartin – Băile 1 Mai – Băile Felix (Cordău), Borș – Parcul Industrial și Sântandrei – Girișu de Criș – Toboliu – Cheresig. Din total, 24,2 kilometri reprezintă linii de cale ferată care vor fi reabilitate și electrificate. Proiectul prevede amenajarea a 27 de stații, precum și lucrări conexe de infrastructură.

Proiectul este implementat de Consiliul Județean Bihor, în parteneriat cu Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A.

În cadrul proiectului vor fi achiziționate 14 tram-trenuri electrice, gândite special pentru circulația mixtă. Unele dintre ele vor putea funcționa pe sisteme diferite de alimentare, ceea ce le permite să treacă din mediul urban în cel feroviar fără întreruperi tehnice.

Durata totală a contractului este de 84 de luni, iar finanțarea este asigurată în principal din fonduri europene, ceea ce a făcut posibilă o investiție de o asemenea amploare la nivel județean.

Dincolo de dimensiunea locală, proiectul de la Oradea a devenit rapid un reper în discuțiile despre transportul urban din România, mai ales prin comparație cu alte orașe mari care se confruntă cu probleme similare.

În tot acest timp, în Cluj mizăm pe metrou și tren metropolitan. Sperăm să ne iasă măcar unul!

Cel mai evident exemplu este Cluj-Napoca, unde presiunea pe infrastructură este în creștere de la an la an, pe fondul extinderii accelerate a zonei metropolitane. Aici, soluțiile propuse au fost diferite ca abordare.

În locul unui sistem tram-tren, Clujul a ales o strategie dublă: pe de o parte un proiect de metrou urban, aflat în fază de planificare și pregătire, și pe de altă parte un tren metropolitan care ar urma să folosească infrastructura feroviară existentă pentru a lega localitățile din jur de oraș.

Metroul din Cluj este gândit ca o soluție de transport rapid strict urban, cu infrastructură complet subterană, destinată să reducă presiunea de pe arterele principale ale orașului. Este un proiect de mare amploare, cu costuri de ordinul miliardelor de euro și un orizont de implementare pe termen lung.

În paralel, trenul metropolitan ar urma să acopere exact zona unde apar cele mai multe deplasări zilnice: naveta din Florești, Apahida, Baciu și alte localități către Cluj-Napoca. Conceptul este, oarecum ca idee, apropiat de tram-trenul din Oradea, însă fără integrarea directă cu transportul urban de tip tramvai.

Diferența dintre cele două orașe este mai degrabă una de strategie decât de necesitate. Oradea a ales să integreze și să valorifice infrastructura existentă, încercând să creeze rapid un sistem funcțional între oraș și zona metropolitană. Clujul a mers pe proiecte mai mari, mai complexe și mai costisitoare, dar cu potențial mai ridicat pe termen lung.

În fond, ambele răspund aceleiași realități: orașele mari din România cresc mai repede decât infrastructura lor. Iar întrebarea care rămâne deschisă este dacă soluțiile de tip tram-tren, precum cea din Oradea, ar fi putut rezolva mai devreme problemele de mobilitate din orașe precum Cluj-Napoca, înainte ca discuția să ajungă la proiecte de tip metrou sau investiții de miliarde de euro.