De ce îmi place ”creştinismul” ateului Cristian Tudor Popescu - EDITORIAL Emanuel Ungureanu

 

Mă amuză de fiecare dată virulenţa cu care este atacat Cristian Tudor Popescu atunci cand prin editorialele sale mai trage cate o ”scatoalcă” sănatoasă superficialităţii noastre colective cu iz mioritic.

 

Încerca în stilul lui profund CTP-ul, să atragă atenţia romanilor creştini la faptul că este important să urmăm învăţătura lui Hristos şi pilda lui de vieţuire în viaţa cotidiană şi mai apoi, poate, nu numai de Paşte, să ne amintim rostul morţii şi Învierii Lui.

 

Dacă vă uitaţi la comentariile editorialului ”Zăhărelul Învierii” din ziarul Gandul, o să vedeţi că majoritatea creştinilor ”postaci” îl linşează pe bietul ateu.

 

Nu-i aşa, în spiritul Sărbătorilor Pascale cine nu a putut manca miel fiind ”vegetarian”, a postit ”muşcand” din necredincios...

 

Nu a jignit omul pe nimeni, a adresat o întrebare de meditaţie, profundă, ca o bătaie de clopote în prima zi de Paşte.  

 

Provocarea este clară, neglijăm să fim smeriţi, miloşi, cinstiţi, în esenţă, să fim ca Hristos în viaţă, în schimb suntem foarte preocupaţi să găsim mijloacele prin care putem beneficia fără mari sacrificii de pe urma morţii şi Învierii Lui.

 

Subtil sau nu, CTP-ul loveşte ţintit în stilul becaliot prin care unii romani încearcă să  tranzacţioneze relaţia cu Dumnezeu. 

 

Ne interesează obţinerea în mod egoist a mantuirii şi a vieţii veşnice, uitand, unii dintre noi, că pentru asta l-am răstignit pe Isus şi eu şi tu, aşa cum recită magistral AICI Florin Piersic poezia ”Nu-i singur Iuda vinovat...”.

 

Pentru prea mulţi romani, din păcate ”Jiji” Becali este simbolul creştinului ”reuşit”, astăzi, ”cuviosul” cioban poate jigni o jurnalistă numind-o zdreanţă şi maine poate să bată mătănii la Muntele Athos însoţit de ”preacucernicul” Luţu pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu să-i dea al 24 -lea titlu la fotbal.

 

Dumnezeul lui Becali, cuminte, s-a executat... i-a făcut pohta, lui şi a ”noului Guardiola”, Reghe care spunea cu ”modestia” care-l caracterizează că steliştii au un singur defect sunt foarte buni...

 

Deci ”dumnezeul” fotbalului mioritic s-a ”vopsit” în acest an în roş-albastru...

 

În rest un sincer, creştinesc şi  tradiţional din partea ”sfantului” MM Stoica, ayatollahul steliştilor de pretutindeni: ”M ...UE ”la cei de sub podul Grant şi neapărat la ”căţei”...

 

În acelaşi spirit mi-a plăcut foarte tare şi ”cursa cu obstacole” dinaintea nopţii de Înviere din acest an, dar mai ales din anii trecuţi prin care politicieni credincioşi ca Gheorghe Flutur au săvarşit  actul creştinesc: ”pios”, ”discret” şi ”dezinteresat” , plin de ”umilinţă” şi fără urmă de îngamfare... de  aducerea Luminii de la Ierusalim.

 

Un amănunt i-a ”scăpat” şi lui Dumnezeu care fiind atat de departe... nu a remarcat faptul că cei care sponsorizaseră transportul Luminii de la Ierusalim erau ”fraţi” ortodocşi autentici, de-a lui Flutur, parlamentari, care ”mulgeau” cu sârg banul public din ”cutia milei” Consiliului Judeţean Suceava. 

 

Sfantul Ilie, ocupat cu ”electrificarea” ultimelor galaxii, nu a pogorat lumină sub formă de fulger pentru a-i încălzi puţin pe aceşti sinceri iubitori de arginţi...

 

Mă uit din când în când pe statistici, majoritatea romanilor creştini, indiferent de confesiune, dau bani cu nemiluita la biserici.

 

Bisericile declară la sfarşit de an profituri record, unele mitropolii concurează la câştiguri nete cu Mac Donald S. D. Vorbim evident de caştigurile declarate, pe cele nedeclarate le ştie numai bunul Dumnezeu.

 

Interesant este cum un Dumnezeu aşa de bogat are nevoie de ataţia bani, ”săracu”...

 

Bunicul meu, a suferit alături de mulţi creştini autentici, pentru credinţa lui, în temniţele comuniste. Acolo, cu lanţuri la maini, flămand, bătut, alături de preoţi cu suflet mare au sărbătorit Paştele murmurând rugăciuni ca nepoţii lor să cunoască Lumina Învierii în libertate.

 

Mi se pare indecent să asistăm nepăsători la spectacolul grotesc al ”manelizării” Paştelui.

 

Nu-l ”răstigniţi” de Paşte pe ateul CTP pentru că vă atacă ipocrizia!

 

Prefer de o mie de ori modelul lui Cristian Tudor Popescu de om şi de jurnalist vertical, decât cel ”păpădios” al creştinului Novăcescu.

 

Îl prefer pe ”umanistul” Remus Cernea, ca reper în politică, decât pe oricare dintre ”fluturii” purtători de întuneric din politichia romănească.

 

”Pocăitul” Mihai Gadea ne oferea o lecţie superbă săptămainile trecute. A făcut emisiunea Sinteza Zilei, la Mănăstirea Voroneţ. Un ”rătăcit” venise să salveze unul dintre cele mai importante lăcaşe de cult ortodoxe din Romania. Frumos, nu? 

 

Domnule Cristian Tudor Popescu, din solidaritate cu ideea de autentic , mă declar pentru 24 de ore ateu ca dumneavoastră.

Comentarii Facebook