Fostul judecător Cristi Danileț, întrebare retorică după „extragerea” lui Nicolas Maduro de către SUA: „La noi… cine sau ce ar trebui extras?”
Fostul judecător clujean Cristi Danileț a făcut o paralelă între răpirea dictatorului Maduro de către SUA și modul în care funcționează justiția în România. Mesajul său nu este despre persoane sau cazuri punctuale, ci despre mecanisme, frică și normalizarea abuzului prin proceduri aparent legale.
Cristi Danileț face o paralelă între „extracția” lui Maduro și justiția din România
În analiza sa, Danileț face referire la așa-numita „extracție” a liderului venezuelean Nicolás Maduro, subliniind că semnificația evenimentului depășește cadrul strict politic: „Extracția lui Nicolás Maduro, indiferent de detaliile factuale, spune ceva mai grav decât povestea unui președinte de țară: spune ceva despre lumea în care forța devine normală, iar legea este instrumentalizată.”
CITEȘTE ȘI: A început războiul? Statele Unite ale Americii au lovit mai multe ținte din Venezuela. Președintele Maduro a decretat stare de urgență
În acest context, fostul magistrat atrage atenția asupra riscului major al relativizării dreptului și al transformării excepțiilor în regulă, făcând trimitere la avertismentele formulate la nivel european: „O ordine bazată pe excepții, standarde duble și justificări «strategice» goleşte dreptul de sens. Or, dreptul este universal sau nu este deloc.”
Pornind de aici, Cristi Danileț mută explicit discuția în plan intern, către realitatea justiției românești, unde vede mecanisme similare de normalizare a puterii și de golire a legii de rolul său esențial: „Încerc să mut această observație de la nivel internațional la justiția română de azi. Și aici puterea este normalizată, legea devine uneori instrument și nu limită, iar o parte din sistem acceptă status quo-ul, de teamă sau din comoditate.”
Cristian Dănileț, mesaj dur despre justiția română: „La noi… cine sau ce ar trebui extras?”
Consecințele sunt grave, spune fostul judecător, și se văd în eficiența scăzută a sistemului, dar mai ales în tăcerea generalizată din interiorul său: „Rezultatul? Ineficiența justiției clădită pe tăcerea magistraților, rar spartă de câte un curajos care imediat este pus la zid de oamenii conducerii sistemului. La noi nu se folosește violența, ci se folosesc din plin proceduri, unele deturnate, altele inventate ad-hoc.”
În final, fostul judecător formulează întrebarea centrală a întregului demers, una care vizează însăși esența funcționării justiției: „Așadar, eu întreb: la noi cine sau ce trebuie extras? Un anumit om? E vorba de o structură? O fi complicitatea? Sau poate frica? Sau ideea că excepția poate ține loc de regulă?”.
Cristian Dănileț afirmă că nu oferă un răspuns explicit, deși îl are în minte, însă avertizează că evitarea acestei întrebări poate avea consecințe majore: „O justiție care nu-și pune această întrebare riscă să devină parte din problema pe care ar trebui să o corecteze.”
1 Comentariu