Povestea incredibilă a Dianei Ionescu, studenta surdă de la UBB Cluj care demonstrează că limitele pot fi depășite. „Vreau egalitate”
Ionescu Diana Severiana, studentă în anul III la Universitatea Babeș-Bolyai, în cadrul Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA), specializarea Informatică economică - învățământ la distanță, scrie o poveste despre identitate, curaj și responsabilitate față de comunitatea surzilor. Parcursul ei universitar nu este doar o simplă alegere. Este un mesaj clar: se poate.
A treia generație de persoane surde: „Gândesc în numere”
Diana provine dintr-o familie de persoane surde, fiind a treia generație. Limba ei maternă este limba semnelor, iar copilăria și-a petrecut-o între Cluj, Sibiu, Focșani și Onești. A urmat școli speciale pentru surzi, iar pasiunea pentru matematică a apărut devreme, când tatăl ei îi explica noțiunile în limba semnelor. „Gândesc în numere.”, spune ea simplu, dar cu o forță care spune totul despre felul în care își vede lumea.
Profesorii din liceu i-au remarcat talentul și au încurajat-o să continue studiile. A visat inițial să devină medic stomatolog, însă lipsa adaptărilor reale pentru studenții surzi a determinat-o să își regândească traseul. După un an de pauză, a ales FSEGA.
Provocările unui sistem încă nepregătit
Astăzi locuiește în București și vine la Cluj pentru examene. A ales forma de învățământ la distanță din lipsă de locuri la zi, însă spune clar că nu o recomandă studenților surzi. „Volumul de informație este foarte mare, concentrat în weekenduri, iar cursurile nu sunt adaptate. Pentru noi, întâlnirile față în față sunt esențiale.”
Deși UBB este, potrivit declarațiilor sale, singura universitate din România care oferă interpreți pentru studenții surzi, dificultățile persistă. Limbajul economic și IT nu are întotdeauna echivalent în limba semnelor. Termenii trebuie dactilați, iar asocierea conceptelor devine un proces mult mai anevoios. „Limba semnelor are structură proprie. Pentru noi, limba română este ca o limbă străină.”.
Diana nu își dorește o secție separată pentru studenții surzi. Nu vrea diferențiere, ci adaptare: materiale accesibile și interpreți bine pregătiți. În prezent, la UBB sunt nouă studenți surzi, iar numărul interpreților este limitat.
Implicare dincolo de facultate. „Nu vreau să spun mereu că nu aud. Vreau egalitate”
Diana este activă în cadrul Asociația Tinerilor Surzi din România, făcând parte din Consiliul Director al filialei. Organizează workshopuri, seminarii și participă la schimburi internaționale în Norvegia, Slovenia, Bulgaria, Lituania și Olanda, abordând teme precum leadershipul și sănătatea mintală în comunitatea surzilor. Modelul său este tatăl ei, implicat de tânăr în sprijinirea comunității. „Am spus mereu că vreau să fiu ca tata. Și să ajut și mai mult.”.
În prezent lucrează într-un magazin din București și își dorește un job în IT. Comunicarea cu clienții o face prin mesaje scrise. Telefonul este esențial pentru ea, iar perioada pandemiei, când măștile au blocat citirea pe buze, a fost extrem de dificilă. Pentru Diana, cel mai mare impact este simplul fapt că a ajuns la facultate. „Prin asta le arăt altor tineri surzi că se poate.”.
Se descrie ca fiind curajoasă și luptătoare. Are momente de oboseală, dar rămâne optimistă. Iar mesajul ei pentru alți studenți surzi este direct: „Să nu renunțe. Dacă vrei, poți. Nu există nu pot doar pentru că nu auzi.”.
0 Comentarii