Luni 8 August

EXCLUSIV. Ucraineană refugiată la Cluj: Noi nu vom ceda niciodată, atâtea lucruri au fost făcute împotriva noastră, atâția copii nevinovați au murit


Joi, 24 februarie, dictatorul Vladimir Putin a anunţat în zori ceea ce numește el a fi o „operaţiune militară în Ucraina, pentru a-i apăra pe separatiștii din estul țării”. La ora 6 dimineața, Darija Shovkoplyas se afla cu soțul său și băiatul lor de 10 ani la Kiev, în casa lor. Casă pe care Putin, copil al URSS-ului și-o dorește nespus de mult, căci oamenii din ea au îndrăznit să viseze la un viitor mai bun pentru copiii lor, un viitor în care nu mai e loc pentru Rusia și ambițiile sale expansioniste. 

După o săptămână în care ocupanții ruși au bombardat fără milă Kiev, Odesa, Mariupol, Harkov, Nipru și Kramatorsk, Darija a decis să plece cu băiețelul său de 10 ani spre Cluj-Napoca. Aici îi aștepta un vechi prieten, gata să-i ajute să „creeze” de la 0, o oarecare normalitate, în pofida a tot ce se întâmplă în țara vecină. Țară la care milioane de ucraineni nu sunt gata să renunțe, nu vor să renunțe, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face în viață. 

Știri de Cluj: 24 februarie. O zi neagră pentru poporul ucrainean, ziua în care rușii au început războiul, unde erați în acel moment?

Darija: Pentru mine totul a început pe 23 februarie, (Putin a ordonat invazia în Ucraina la ora 5 dimineața pe 24 februarie, pentru mulți ucraineni acest lucru s-a simțit ca fiind o continuare a zilei de 23 februarie), o zi de lucru obișnuită, desigur au fost discuții în presă, dar niciodată nu te aștepți. Nu te poți aștepta la așa ceva într-o lume modernă. Noi nu eram pregătiți, pur și simplu dormeam când ne-au sunat prietenii la 6 dimineața. Primul gând a fost că ei glumesc, ulterior eu pur și simplu am deschis Facebook-ul și am înțeles că în feed deja toată lumea scrie că războiul a început. 

Următorul lucru pe care l-am auzit după acel telefon, a fost explozia din Boryspil (un oraș situat în regiunea Kiev), noi trăim într-un bloc mare, cu multe etaje, la etajul 32, și casa pur și simplu s-a cutremurat după acea explozie. Era imposibil să credem în tot ce se întâmplă, noi pur și simplu mergeam prin cameră, dintr-o parte în alta, și nu înțelegeam ce trebuie să facem. Lucru, animalele, ce ar trebui să facem? Unde ar trebui să mergem? În două ore noi am văzut că în oraș s-a format trafic, oamenii au început să plece din Kiev. 

explozie kiev.jpg

Explozie în Kiev. FOTO: Twitter

„Noi pur și simplu ne gândeam că toată teroarea se va termina în câteva ore, trebuie să se termine în câteva ore, pentru că tot ce se întâmplă este imposibil”

Era absolut de neînțeles, vor începe să bombardeze tot orașul sau doar punctele militare. Noi am mai așteptat un pic, până la ora 12 și când am auzit alte explozii, pur și simplu am strâns primele lucruri găsite și am plecat în afara orașului, la 80 de km de Kiev, la casa părinților mei. Așa a fost ziua de 24 februarie, noi pur și simplu ne gândeam că toată teroarea se va termina în câteva ore, trebuie să se termine în câteva ore, pentru că tot ce se întâmplă este imposibil. 

Știri de Cluj: Atât în presa occidentală, cât și în presa din Ucraina se vorbea foarte mult despre un posibil atac al rușilor, cetățenii Ucrainei chiar nu credeau că Putin va ordona invazia Ucrainei?

„Este foarte ciudat să crezi că vecinul tău imediat te va ataca și să mergi să-ți ucizi pentru asta vecinii”

Darija: Au fost desigur discuții, unele persoane dădeau semnale că urmează să înceapă războiul. Unii au plecat, alții scoteau toți banii de pe carduri, însă noi ne uitam la toate lucrurile astea chiar cu un oarecare amuzament, pentru că părea imposibil. Pentru ce? De ce ar începe războiul? Noi trăim pe pământul nostru, noi nu facem nimic rău. Că se vorbește despre amplasarea de baze militare NATO, arătați-mi unde ați văzut baze NATO? Noi nu am amenințat pe nimeni, dacă anumite arme se amplasează pe teritoriul Ucraineni, noi avem acest drept. Avem țara noastră, conducerea noastră, cu cine să stabilim parteneriate politice ține doar de noi și guvernul nostru. Nimeni nu ne poate interzice acest lucru. Este foarte ciudat să crezi că vecinul tău imediat te va ataca și să mergi să-ți ucizi pentru asta vecinii, mi se pare că este un fel de paranoia rusă, care îi urmărește de-a lungul istoriei.

kiev 2.jpeg

A doua zi de război. Kievul a rezistat. FOTO: hepta.ro

Știri de Cluj: Ce s-a întâmplat cu casa voastră?

Darija: Din fericire, până la acest moment totul este bine, avem chiar și un chat pe viber cu locuitorii blocului nostru și administratorul blocului. Foarte mulți oameni au rămas încă acolo și patrulează periodic fiecare etaj. Au închis totul, „au sigilat” pe cât a fost posibil și noi discutăm mereu cu administrația blocului, ne asigurăm că totul este bine. Cel mai mare păcat în Ucraina de acum este tâlhăria, dacă cineva se folosește de nenorocirea oamenilor este pedepsit foarte crunt. 

Știri de Cluj: Când ai decis să pleci cu copilul în România?

Darija: Noi am trăit mai puțin de o săptămână în casa părinților mei, dar nu departe de casa lor trece șoseaua unde se duc luptele principale. Într-o singură zi noi am numărat peste 30 de explozii. Eu pur și simplu nu am mai rezistat, mi-am zis că nu mai vreau și nu mai pot să stau acolo. Nu puteam dormi și nu puteam mânca, în doar câteva zile am înțeles ce sunt atacurile de panică, cât de reale pot fi. Atunci am strâns câteva lucruri necesare și am plecat cu trenul spre vestul Ucrainei la prietenii noștri. Credeam că acolo va fi mai multă liniște și pace. 

„Noaptea, când încep să urle sirenele, nu te poți simți în siguranță. Când ai un copil este clar că trebuie să faci toate lucrurile posibile pentru el”

Trei zile am stat acolo, timp în care soțul meu a decis că este cazul să plec cu fiul peste hotarele țării. Astfel, în caz de necesitate, prietenii noștri, rudele noastre ar putea veni la mine, ar avea un loc unde să se refugieze. Mai ales că nici în vestul Ucrainei lucrurile nu erau prea liniștite. Am fost nevoiți să coborâm de mai multe ori în adăposturile antibombardament. Noaptea, când încep să urle sirenele, nu te poți simți în siguranță. Când ai un copil este clar că trebuie să faci toate lucrurile pentru el. Dacă am fi doar noi doi, eu și soțul, probabil nu am fi plecat din Kiev, am fi rămas să apărăm orașul nostru, casa noastră. Însă noi nu suntem singuri, noi avem un copil, și prioritatea noastră este să-i oferim siguranță fiului nostru. 

daria excursie.jpeg

FOTO: „Ultima noastră călătorie împreună cu familia, în Lvov, înainte de Crăciun”, ne spune Darija.

Știri de Cluj: Am văzut în ultimele zile că mii de ucraineni au decis să se înroleze în armată, soțul tău a rămas acasă, ce a decis să facă cu privire la acest lucru?

Darija: Dima ne-a adus până la graniță și ulterior s-a reîntors în partea vestică a Ucrainei, a rămas să facă voluntariat, să ajute oamenii de acolo. În regiunea Kiev mulți oameni au rămas fără anumite medicamente, el asigură transportul acestora. Din fericire, mulți ucraineni s-au mobilizat, oamenii vor să ajute și ajută, inclusiv mulți vor să se înroleze în armată. Soțul meu a preferat să ajute cu resursele de care dispune, inclusiv informațional. El deja știe foarte bine toate nuanțele „traseului” Ucraina-România și îi este mult mai ușor să-i ajute pe oameni să ajungă în siguranță aci, în România. 

Știri de Cluj: De ce ați decis să veniți anume în România? Mulți ucraineni preferă să plece spre vest, cât mai departe de tot ce se întâmplă în Ucraina acum. 

Darija: Și eu și soțul meu avem o multitudine de cunoscuți în afara Ucrainei, datorită profesiilor noastre, (Darija este managerul unui restaurant, iar soțul său este barman și proprietarul unui bar), desigur toți au început să ne contacteze. Oamenii sunt foarte deschiși, ne-au îndemnat să venim la ei, însă vamele României au fost cele mai libere, fără cozi enorme. Aici este și prietenul nostru Paul, la Cluj, care ne-a răspuns instant și a zis că ne așteaptă și va face orice stă în puterea sa. Eu nu am vrut să merg mai departe, căci pentru mine aceasta nu este o călătorie. Eu vreau să rămân mai aproape de graniță, mai aproape de soțul meu, de oamenii dragi mie. 

mama dariei.jpeg

FOTO: „O imagine din timpul războiului, părinții mei adăpostesc acasă oameni care au fugit de gloanțele soldaților ruși, din alte localități ale regiunii Kiev”, Darija. 

„Nu vreau să fug mai departe, nu, nu m-am gândit la acest lucru. Vreau să fiu mai aproape de oamenii mei”

De asemenea, în cazul unui pericol direct, am vrut ca rudele mele să aibă posibilitatea să vină la mine ușor, mama mea să aibă posibilitatea să vină la mine rapid, iar eu la fel de rapid să o întâlnesc. Repet, pentru mine aceasta nu este o călătorie, o vacanță, eu vreau să rămân mai aproape de Ucraina. Vreau să am posibilitatea să mă întorc rapid sau să-mi întâlnesc rudele și prietenii aici. Eu nu m-am gândit pe termen lung, eu doar aveam nevoie de un loc sigur în care să rămân pentru o perioadă. Nu vreau să fug mai departe, nu, nu m-am gândit la acest lucru. Vreau să fiu mai aproape de oamenii mei. 

Știri de Cluj: Aveți rude sau prieteni în Rusia/Bielorus, ce zic ei despre acest război? Ce cred ei despre decizia lui Putin de a ataca Ucraina?

„Ei cred cu desăvârșire că toate fotografiile, toate videoclipurile sunt false, totul este un mare „teatru” pentru ei, majoritatea rușilor îl susțin pe Putin”

Darija: Eu am rude în Perm (un oraș din Rusia), e chiar sora bunicii mele, și fiica ei, mătușa mea. Noi le-am sunat în primele zile, am făcut legătura cu ei prin intermediul Skype, ele nu cred în tot ce se întâmplă. Ele cred că noi, Ucraina, o țară prosperă cu propria suveranitate am început să ne bombardăm pe noi înșine, iar rușii au venit în calitate de eliberatori. Ei nu cred în tot ce se întâmplă. Cel mai șocant lucru pe care ni l-au zis este să venim la ei, să stăm o perioadă acolo, până se va termina conflictul. Noi desigur am râs mult la această propunere și într-o formă mai subtilă i-am trimis foarte departe… 

„Noi nu am „atins” pe nimeni, ei au venit la noi, și noi ne vom apăra țara până la sfârșit, vom continua să fim naționaliști”

De atunci nu am mai vorbit cu ei. Este imposibil să le demonstrăm ceva și noi nu vrem să mai pierdem timp pe acest lucru. Ei cred cu desăvârșire că toate fotografiile, toate videoclipurile sunt false, totul este un mare teatru pentru ei, majoritatea rușilor îl susțin pe Putin. Ei cred că totul este fals și ororile din țara noastră sunt făcute de naționaliști, cum zic ei neo-fasciști. Desigur acum, da, noi suntem naționaliști, pentru că noi toți ne facem griji pentru țara noastră și suntem gata să luptăm pentru ea. Noi nu am atins pe nimeni, voi ați venit la noi (se referă la ruși), și noi ne vom apăra țara până la sfârșit, vom continua să fim naționaliști. Din păcate, rușilor nu le putem demonstra nimic. Atâția ani lor li s-au insuflat anumite lucruri, de atâția ani se află într-o frică constantă de a pierde puterea, încât este imposibil într-o perioadă atât de scurtă să le schimbăm viziunea asupra lumii. Nu are sens să ne pierdem timpul. 

Știri de Cluj: Ce-i spuneți fiului despre război, ce știe el despre tot ce se întâmplă acasă?

Darija: Din nefericire, copilul a trebuit să afle absolut tot, dar noi am încercat oricum să-i lăsăm o rază de speranță, de credință în umanitate. I-am zis că tot ce se întâmplă este din cauza criminalului Putin. Nu am vrut să punem vina pentru tot ce se întâmplă pe tot poporul rus. Noi încercăm să nu-i arătăm fotografii cu ororile de acasă, i-am interzis să urmărească pe telefon instituțiile media. Totuși, el desigur înțelege ce se întâmplă, exploziile au avut loc chiar în apropierea casei noastre, el a auzit tot ce se întâmplă și ne întreabă. 

artiom cu tata.jpeg

FOTO: „Artiom cu soțul meu și motanul iubit, pe care am fost nevoiți să-l lăsăm acasă la părinții mei”, Darija.

„Tuturor le este frică acum, și nouă și lui, dar binele va învinge răul, exact ca în povești, ca în filme”

Cel mai cumplit lucru a fost când am ajuns la Cluj în prima zi,  am închiriat un apartament situat foarte aproape de aeroportul de aici. Ne plimbam pe drum, când a început să se audă cum aterizează un avion de pasageri. În acel moment, Artiom îmi zice: Mamă, ce e asta? Ei (cu referire la soldații ruși) au ajuns și aici? Pentru că exact așa se aud acum rachetele zburând deasupra Kievului. În primele zile, de la orice zgomot tu pur și simplu tresari. Noi încercăm să vorbim cu el foarte mult, cu cât mai mult, cu atât mai bine. Încercăm să-i explicăm că tuturor le este frică acum, și lui și nouă, dar binele va învinge răul, exact ca în povești, ca în filme. 

Deși încercăm mereu să-i distragem atenția lui Artiom cu lucruri mai pozitive, totuși vorbim cu el de fiecare dată când ne întreabă, când îi este frică, când e confuz și simte durere și dor. Trebuie să vorbim despre aceste lucruri. Inclusiv cu soțul, noi vorbim foarte mult, zilnic prin video, ne uităm la anumite filme împreună, citim. Soțul meu îl susține și la fotbal aici, eu trimit anumite video, el spune cum trebuie.

Știri de Cluj: Cum se simte copilul la Cluj, a reușit măcar parțial să se acomodeze?

Darija: Artiom se simte bine acum, îi este foarte dor de rudele noastre de acolo, de tatăl său, de motanul pe care am fost nevoiți să-l lăsăm acasă. Însă aici atât de călduros ne-au primit, atât de implicați sunt prietenii noștri, mereu încearcă să ne distragă atenția cu ceva, fac cadouri mici, vorbesc cu el. Artiom a început să zâmbească, are parte de momente frumoase. Prietenii noștri de la Cluj ne-au propus să-l înscriem la Academia de Fotbal U Cluj Luceafărul, în Kiev băiatul practica fotbalul la Academia celor de la Benfica Lisabona. 

artiom la cluj.jpeg

FOTO: Artiom în cadrul unui antrenament la Academia de Fotbal U Cluj Luceafărul, în Parcul Babeș.

„Nu știu cât vom rămâne să trăim aici, sincer mă rog în fiecare zi ca acest război să se termine și să mergem acasă”

Inițial mi se părea că el un pic se indispunea când nu înțelegea ce-i zic copiii. Însă, toți sunt foarte prietenoși, încearcă mereu să-l implice, să-l facă să se simtă bine. Limba nu este o barieră, mai ales în fotbal. De asemenea, am început deja să învățăm limba română, eu cred că în curând totul va fi bine. Nu știu cât vom rămâne să trăim aici, sincer mă rog în fiecare zi ca acest război să se termine și să mergem acasă. În același timp, nu știu cât am rămâne să trăim acolo, este foarte greu să rămâi cu copilul tău în vecinătatea unui asemenea agresor. Dacă totuși, tot ce se întâmplă va dura mai mult, noi vom merge la niște cursuri mai avansate de limbă română, cu siguranță. Poate chiar, dacă ne vom simți foarte bine, vom rămâne aici. Până atunci însă, noi trăim cu o singură zi, este imposibil să planificăm ceva acum.  

Știri de Cluj: Știți ucraineni care consideră că ar fi mai bine să cedați în fața Rusiei, să capitulați,  ca acest război să se încheie? 

„Eu cred că noi nu vom ceda niciodată, atâtea lucruri au fost făcute deja împotriva noastră, atâția copii nevinovați au murit”

Darija: Eu nu cunosc așa oameni. Nu pot vorbi pentru toți cetățenii ucraineni, însă în anturajul meu, prietenii, rudele mele nu vor să cedeze, nu vor ceda. Eu cred că asta este în sângele nostru, în sângele ucrainean, noi suntem niște luptători pentru libertate. Dacă nouă nu ne plăcea conducerea, mergeam la Maidan, (Protestele pro-europene din Ucraina numite și EuroMaidan, au început în noaptea de 21 noiembrie 2013 când cetățenii ucraineni au început să protesteze spontan în Kiev ca răspuns la decizia guvernului ucrainean de a suspenda procesul de pregătire pentru semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și Acordului de Liber Schimb cu aceasta).

mariupol.jpeg

O femeie însărcinată a murit după ce forţele ruse au bombardat maternitatea din Mariupol. FOTO: Profimedia. 

Eu cred că noi nu vom ceda niciodată, atâtea lucruri au fost făcute deja împotriva noastră, atâția copii nevinovați au murit, oameni obișnuiți, bătrâni, oamenii care nu au greșit cu nimic, nu sunt vinovați de nimic. Noi nu vom ceda în niciun caz, poate unii gândesc asemenea lucruri, dar eu nu știu așa oameni. Soldații ruși sunt dezorientați și arată de parcă ar fi ieșit din închisoare recent, în timp ce ai noștri sunt echipați de parcă ar fi soldați cosmici. Rușii credeau că vor fi întâmpinați cu flori, nu s-au așteptat la o asemenea rezistență. În fiecare zi ne rugăm ca acest război să se termine. Nu sunt politician și nici strateg de război, însă credem că Ucraina va câștiga și rușii vor fi nevoiți să dea înapoi. Posibil vor găsi un pretext pentru  a face acest lucru, ca să nu arate rău în ochii propriilor cetățeni. 

Știri de Cluj: În câteva zile, președintele Volodimir Zelensky s-a transformat într-un erou național. Se bucură cu adevărat președintele de susținerea majorității ucrainenilor?

„Noi ne-am transformat într-o națiune, iar el în liderul nostru, acesta este cel mai extraordinar lucru”

Darija: Eu am votat pentru el, am crezut în el, îl consider un om foarte bun. Posibil în politică el nu a fost atât de bun inițial, însă acum cele mai bune calități ale sale s-au manifestat 100%. Probabil așa era menit să fie, să avem un asemenea președinte, cum spune el: sunt un bărbat obișnuit, un bărbat simplu, alături de popor. Eu nu pot vorbi pentru toți oamenii, pentru toată Ucraina, că îl susține, dar eu tind să cred că președintele este susținut de majoritatea cetățenilor ucraineni. 

Noi ne bucurăm că avem asemenea președinte și simțim din partea lui o susținere enormă, multă grijă, suntem foarte mândri de el. Noi ne-am transformat într-o națiune, iar el în liderul nostru. Acesta este cel mai extraordinar lucru. Noi vedem cum cu fiecare zi de război, expresia feței sale se schimbă în timpul interviurilor, cum el își face griji pentru popor, nu doarme, cum el luptă pentru noi, pentru fiecare din noi. Zelensky este un erou absolut pentru noi. 



Comentarii Facebook