Vineri 7 Mai

Doliul la copii si adolescenti

 

La moartea unui parinte, copiilor le este dificil sa-si exprime deschis tristetea incercand astfel sa se protejeze de durerea emotionala si, in acelasi timp, sa-si protejeze parintele ramas in viata, prin alungarea sentimentelor negative. In acest fel copiii arata in exterior doar o parte din durerea sufleteasca, ceea ce face ca emotiile sa fie ascunse, nerealizandu-se astfel elaborarea pierderii. Se va evita contactul cu sentimentele traumatice, ceea ce va determina o serie de consecinte pe termen scurt, dar si de lunga durata, in etapele ulterioare de dezvoltare a personalitatii.

 

Doliul la copii

 

Pentru facilitarea doliului sanatos in timpul copilariei, continuati sa fiti sensibil cu fiecare din impartasirile copiilor, dar tineti cont si de particularitatile acestei perioade:

- Intre 8-12 ani copiii sunt mult mai capabili sa impartaseasca durerea lor decat adolescentii, avand abilitati de comunicare dezvoltate.

- Pentru ca multi copii la aceasta varsta impartasesc usor gandurile si sentimentele impreuna cu adultii, ei pot adresa intrebari acestora pentru o mai buna intelegere a experientei de doliu. Daca in timpul copilariei mijlocii (5-8 ani) exista ganduri despre moarte care sa-i sperie, aceasta putand fi asociata cu fantome, monstri, vrajitoare, in aceasta perioada copiii vor dezvolta o intelegere a mortii ca pe o parte naturala a vietii, inevitabila, chiar in plus vor intelege ca moartea este ireversibila.

- Daca in mica copilarie se manifesta egocentrismului, adica ideea ca lumea se invarte in jurul lor, in copilaria mijlocie copiii sunt mai putin egocentrici, atentia fiind indreptata cu mai multa usurinta catre cei din jur.

- Copiii nu au inca gandire abstracta (apare in adolescenta), de aceea este important sa comunicam simplu si onest informatii despre moarte, pentru a creste gradul de intelegere pe care il au acesti copii ori de cate ori cauta raspunsuri la intrebarile ce si le pun cu privire la pierdere.

- Copiii isi petrec mult timp cu cei de varsta lor, la joaca sau la scoala, interactiunile cu acestia suferind modificari importante ca urmare a decesului unuia din parinti; tovarasii de joaca sau colegii pot avea insa lacune in ceea ce priveste cunoasterea conceptului de moarte sau doliu, incercand astfel sa evite discutiile in acest sens si implicit prezenta celui indoliat; astfel, acesta se va putea simti izolat si diferit de ceilalti.

- Din cauza intensitatii emotiilor pe care le-au experimentat dupa pierdere, comunicarea cu cei din jur poate fi uneori mai dificila.

- Este esential sa supervizam relatiile cu copiii de varsta lor si sa le dezvoltam abilitatile sociale.

- Participarea in grupul de suport cu copiii de aceeasi varsta ii poate ajuta in sensul dezvoltarii relatiilor sociale, prin initierea conversatiilor, angajarea in discutii relevante, impartasirea emotiilor cu cei ce au trecut prin aceeasi experienta cu a lor.

- Adultii au un rol important atunci cand isi arata disponibilitatea pentru ascultarea si intelegerea gandurilor si emotiilor legate de pierdere, prin crearea unui mediu securizant in care copiii sa descrie ce si cum au inteles despartirea de cel drag.

- De obicei, copiii sunt capabili sa realizeze desene ce ilustreaza ideile lor despre moarte: inimioare rupte, lacrimi, simboluri sau lucruri ce le-au observat la inmormantare, acesta fiind un punct de plecare pentru discutiile ulterioare, fiind incurajati apoi sa spuna adultilor ce gandesc sau ce simt.

Exista anumite greseli pe care adultii le pot face cu copiii lor in perioada de doliu: acestia fie nu se vor angaja in discutii, deoarece nu cred ca cei mici sunt capabili sa inteleaga sau, pentru ca in perioada aceasta unii doresc sa impartaseasca din gandurile si sentimentele ce le traiesc dupa pierdere, adultii pot considera ca au dezvoltat deja o intelegere asupra mortii. In ambele cazuri este important sa fie aduse in discutie informatii simple si oneste, dar sa aratam si o capacitate de intelegere, de ascultare a celor mici, parintii evaluand astfel in ce etapa se afla copilul in procesul de intelegere a experientei de doliu.

 

Doliul la adolescenti

 

Doliul adolescentului este complicat din cauza multiplelor probleme experimentate de acestia in aceasta perioada de dezvoltare in care sunt preocupati de dezvoltarea personala, experienta unor relatii de prietenie, implicarea in relatii romantice, gandurile cu privire la viitorul lor. Este important sa recunoastem aceste preocupari din viata adolecentului, procesul de doliu fiind ”afectat” in doua moduri: va fi odata influentat de schimbarile din adolescent, dar, in acelasi timp, va influenta aceste remarcabile probleme de dezvoltare.

- Majoritatea adolescentilor dezvolta o asa zisa intelegere adulta a mortii, ei intelegand ca persoana a disparut pentru totdeauna, va inceta sa existe, sa simta, sa respire, ca moartea este ireversibila si ca orice fiinta va muri la un moment dat.

- In timp ce multi au un concept foarte solid despre moarte, ei sunt in mod profund zguduiti cand experimenteaza moartea unei persoane speciale, de multe ori aceasta subminand procesul de dezvoltare a adolescentului in efortul de a obtine autonomia.

- Adolescentii au o gandire abstracta si pot contempla chiar si la moartea lor.

- Pentru ca multi adolescenti au capacitate de a avea o atitudine adulta, experienta de doliu le poate creea o stare de blocaj in gandire, avand nevoie sa fie sprijiniti, facandu-i sa inteleaga ca aceste stari acute vor deveni mai slabe in timp, ca doliul este un proces ce poate dura o perioada, este o experienta diferita pentru fiecare si daca ei nu plang in timp ce membrii familiei o fac sau daca sunt suparati si altii nu sunt, este firesc sa se intample asa.

- Datorita gandirii abstracte, vor avea multe intrebari despre filozofie, invataturi religioase legate de moarte.

- In aceasta perioada adultii trebuie sa fie intelegatori, onesti, rabdatori si sa se angajeze in astfel de discutii.

- Este important sa constientizeze ca exista intrebari la care nu se poate raspunde.

- Doliul acestora trebuie luat in considerare si in contextual relatiilor pe care este firesc ca ei sa le aiba, sa nu uitam sa dam importanta relatiilor de prietenie din aceasta perioada.

- Deseori, experimentand moartea unei persoane dragi se vor simti diferiti de cei din jur, vor evita discutiile cu prietenii lor, reprimand deseori emotiile asociate cu doliul, nevoia lor de exprimare putand fi incurajata atat de parinti, cat si in grupurile de suport pentru persoanele indoliate.

- Multi adolescenti ar putea intelege gresit rolul lor in familie, deoarece modificarea structurii sistemului familial ii va determina pe unii sa devina extrem de responsabili, in timp ce altii vor deveni foarte dezorganizati, pentru multi aceste responsabilitai noi putand fi impovaratoare daca suportul necesar nu este pe masura.

- Rebeliunea lor este tipica si aceasta reflecta in mod normal lupta pentru independenta, ceea ce va creste tensiunea in familie.

- In mod normal, pot avea un sentiment de vina asociata cu dorinta de independenta si de aceea este important sa vorbim cu ei despre problemele legate de doliu, tocmai pentru ca sa nu apara confuzie atunci cand experimenteaza ambivalenta specifica varstei.

- Ca tehnici de externalizare a acestor emotii si ganduri, se pot folosi moduri de exprimare precum desenul anumitor lucruri sau emotii, scrierea unei scrisori adresata decedatului sau pot sa scrie gandurile lor cu privire la moarte, scrisori ce pot fi citite de adulti.

- Datorita dezvoltarii fizice si cognitive, dar si dorintei de a fi independenti, exista unele riscuri asociate la adolescentii indoliati ce le pot afecta calitatea vietii fizice, psihice sau sociale: la unii pot aparea dureri de stomac, de cap, tulburari de alimentatie, de somn, comportamente de risc.

- Este important sa comunicam eficient cu adolescentii indoliati si sa fim atenti la performanta scolara, activitatile de dupa scoala sau activitatile din grupurile de prieteni.

Greselile pe care le pot face adultii in aceasta perioada sunt reprezentate cel mai mult de efortul de a incerca sa-i indepartezi de durerea specifica perioadei de doliu, neintelegand faptul ca ei sunt capabili sa exprime emotiile ca si un adult. Parintii trebuie sa-i asculte, sa devina empatici si sa participe la discutiile cu adolecentii, si, chiar daca cateodata acestia incearca sa se manifeste ca si adultii, sa isi asume faptul ca au inteles ce experimenteaza tinerii in travaliul de doliu.

 

Laura Condurache, psiholog, membru al Asociatiei “Alaturi de tine pentru ca ne pasa”.

Comentarii Facebook