Cea mai lingușitoare postare făcută VREODATĂ despre Cluj: Însuși Dumnezeu a oferit îndrumare


Un gălățean a reușit să posteze cea mai lingușitoare descriere a orașului Cluj-Napoca, întrecând probabil chiar și penițele specializate în lingușeli de pe vremea dictatorului Ceaușescu.

Paul Găvănescu se prezintă drept consilier local PNL din Galați, și scrie că ”Să te plimbi prin Cluj nu e o poveste care te lasă fără cuvinte, e un basm al trăirilor pe fondul comparațiilor. Efectiv toate par puse la locul lor cu o ingeniozitate de parcă însuși Dumnezeu a oferit îndrumare”.

Cluj, esența civilizației sau civilizație esențială?

Oricât ai căuta să-ți împlinești vise, câteva din ele vor rămâne doar o simplă iluzie. Cu toate astea, norocul pare că a fost de partea mea, astfel că unul pe care mi l-am dorit a prins viață: Untold. De fapt, Armin, dar asta e altă discuție. Însă visul special a fost cel în care consilierul din mine voia să vadă pe viu o comunitate prezentată peste tot în cei mai buni termeni.

Trec repede peste faptul că odată cu traversarea Carpaților, către vest, descoperi iarăși și iarăși, o altă lume, spre stupoarea unuia ca mine dornic de mai mult pentru melegurile pe unde își poartă crucea zi de zi.

Chiar le arătam celor din mașină că imediat cum pătrunzi în Transilvania parcă dispar de pe marginea drumului praful, pietrele, sârmele, buruienile, lemnele sau resturile lăsate cu discernământ de diverși certați cu bunul simț, acestea fiind o obișnuință în zona Moldovei unde pare că baroneala pesede e convingătoare în materie de incompetență administrativă pe multe paliere.

Cum te apropii de Cluj dai nas în nas cu câteva porțiuni de autostradă, A3, A10, și e destul de frustrant să știi că unii, în aceeași țară, fac pași timizi către normalitate, în timp ce noi, ăștia de suntem frați cu Ștefan cel Mare, urlăm la lună și la pesede. Aproape că ți se face rău de ciudă și pare incredibil să simți pe pielea ta inechitatea diferențelor de la cer la pământ.

Primul și poate cel mai important lucru remarcat în Cluj, o comunitate aruncată de Boc între civilizație și normalitate, este... curățenia. Recunosc că din postura unuia recalcitrant ca mine, căutând zi de zi să aduc noi și noi elemente definitorii pentru campania "Una pi zi", la Cluj mi-a fost imposibil să arăt... urâțenia. Din contra, simți un nod în piept și efectiv te înfurie să observi pe viu ceea ce doar din poze, postări și articole știai.

Nu cred să fie român, dar mă voi referi la membrii comunității din care fac parte și pe care îi reprezint cum pot și cât mă pricep, care să nu fi auzit că la Cluj e "altă țară". Este, oameni buni! E una în care autoritatea locală este implicată cu vârf și îndesat, dar și cetățeanul completează tabloul cu un civism devenit obișnuință dar și fascinant.

Să te plimbi prin Cluj nu e o poveste care te lasă fără cuvinte, e un basm al trăirilor pe fondul comparațiilor. Efectiv toate par puse la locul lor cu o ingeniozitate de parcă însuși Dumnezeu a oferit îndrumare.

Trotuare impecabile în cea mai mare parte a lor, străzi a căror asfalt pare unul care nu e frate de sânge cu gropile. Vegetație bine îngrijită, piste de biciclete folosite cu nesaț, locuri de parcare extraordinar de bine gândite și întreținute. Iar sistemul public de transport, n-o să vă vină să credeți, pentru cei care încă mai au de furcă cu unii șoferi de pe Transurb, deține bandă proprie pe mai multe din drumurile importante. Nu mai vorbesc de sistemul de iluminat public, parcuri sau piațete, unde nivelul detaliilor devine unul copleșitor.

Clădirile de patrimoniu nu sunt uitate de timp și nici de proprietari, fie că sunt ale statului, fie că sunt private. Reabilitate până la virgulă, multe dintre ele mi-au rămas adânc înfipte în memorie. O fi dorință, o fi competență, o fi pasiune, nu știu, dar ce știu acum e că acolo pare că nimeni nu le lasă de izbeliște.

Despre investițiile publice sau private, mie îmi arată că acolo există cel puțin o colaborare fructuoasă între autorități și spectrul privat, pentru că cele publice sunt temeinice (cele care sunt la vedere), iar cele private sunt de o anvergură care te lasă cu bale în colțul gurii.

Sunt foarte multe de spus, de bine, să ne înțelegem, despre ceea ce se vede cu ochiul liber în Cluj, însă voi încheia postarea cu un aspect pe care poate cei mai mulți dintre noi nu l-au tratat cu prea mare interes: civilizația cetățeanului de rând.

Cei pe care i-am întâlnit în scurta mea călătorie în Cluj, oameni complet anonimi, mi-au demonstrat cât de ușor crește o comunitate când vrei să ai grijă de ea fără prea mare efort, pentru că marile eforturi le face în fapt administrația publică locală prin strategiile alese, iar cetățeanul continuă procesul de întreținere. Și printr-un respect deosebit față de tot ce bun, simplu și frumos acolo, rezultatele nu ezită să apară.

Clujul rămâne pentru mine un rezultat complet al implicării tuturor părților în ecuație. Aș vrea să pot învăța... să învăț mai mult și mai multe, pentru că nu cred nici în ruptul capului că noi nu putem face asta aici, acasă. Trebuie doar să trecem la un alt nivel al percepțiilor, dar mai ales al faptelor.

Îmi pare bine că te-am cunoscut Cluj și îmi pare rău că te-am părăsit, dar trebuia să revin acasă unde sunt multe de pus la punct. Multe!

Comentarii Facebook