Parenting modern extrem în Cluj și nu numai: De la zile de naștere pentru copii de 2 ani, organizate ca o nuntă la studenți dependenți 100% de familie

Parentingul modern din Cluj și nu numai pare că a atins uneori limite greu de imaginat, iar discuțiile online arată că exagerează nu doar părinții de copii mici, ci și rudele tinerilor adulți. În timp ce unii părinți organizează zile de naștere pentru copii de doi ani „ca la nuntă”, alții fac tot posibilul să mențină studenții dependenți de familie până la nivel extrem, intervenind în viața lor de zi cu zi, de la gătit și spălat haine până la ajutor la învățat.

Un exemplu care a stârnit uimire vine de la un student care locuiește în chirie:

„Caz concret: o colegă are fiul la facultate în anul 2 în altă localitate. Bunicii și mama lui fac cu schimbul în fiecare săptămână să stea cu 'copilu' (stă în chirie) ca să îi gătească, să spele haine, să îl ajute la învățat. Când se întorc acasă în localitatea unde stau, nu îl lasă să conducă decât câțiva km, să nu obosească. Când era în liceu tânărul, colega se plângea că 'vai, trebuie să mă duc acasă și să fac de mâncare'. Eu: 'Nu te ajut Ionuț (fiul), măcar să cureți legumele?' Ea: 'Da de unde, că habar nu are să curețe o ceapă.' Sau îmi zicea că ajungea acasă și îi aduna hainele de prin cameră, că nu era în stare să le pună în coșul de rufe. Cum? Cum să se descurce în viață și mai ales cu un copil, când vor avea familie?"

Situația a stârnit atât amuzament, cât și uimire printre comentatori, care nu au ezitat să ducă imaginea la extrem, imaginându-și cum ar putea arăta viața acestui tânăr în fiecare moment al vieții sale, dacă dependența de familie continuă la același nivel.

„Deja văd imaginea din dormitor când băiatul încearcă sa facă sex cu iubita, iar părinții și bunicii stau în jurul patului dându-i sfaturi sau încurajări."

Aberațiile parentingului clujean: zile de naștere ca la nuntă și obsesia controlului

Nu doar studenții sunt afectați de exagerările celor din jur. Părinții de copii mici și-au creat un stil de parenting care, pentru mulți, pare extrem:

„Am fost chemați deja la 3 zile de naștere la copii de 2 ani. La loc de joacă închiriat, cu orăjituri, aranjamente etc. E ca la nuntă. Am refuzat de fiecare dată și sunt curios când vom deveni indezirabilii grupului :)))"

Unii părinți aleg creșe și școli private „mai bune”, chiar dacă alternativa locală ar fi suficientă:

„Totul începe de mult mai devreme. Am copil de 2 ani și m-am mai împrietenit cu oameni cu copii de vârstă similară. Stau în Florești. Am vecini care își duc copilul la cresa în Cluj, deși avem o cresa la 400m de noi și încă una la 3 km în Tăuți (drum liber). Ei îl duc în Cluj pentru că 'e cresa mai bună' ca și cum la vârsta asta chiar fac ceva mai mult decât să picteze cu degetele și să se joace cu mașinuțe. Fac o căruță de timp în trafic și ajung să își culce copilul la 22. Dimineața la 6 îl trezesc ca să pornească spre cresa. 8 ore de somn pe noapte la vârsta asta e foarte puțin."

Și chiar și în interiorul creșelor există nemulțumiri greu de înțeles:

„Pe grupul nostru de părinți de cresa, părinții se plâng că sunt aerisite clasele și le răcesc copii (sunt 15 copii și 4 educatoare într-o clasă de 30 mp). S-au plâns părinții că nu au destule jucării la cresa, deși pereții sunt plini de rafturi cu jucării. S-au plâns că saltelele nu-s destul de confortabile pentru că a venit copilul acasă și a zis că nu mai vrea să doarmă la cresa... De unde au dedus ei că saltelele nu-s bune. E o noapte a minții fantastică."

Școlile private nu sunt scutite de critici:

„Am amici care și-au dus copii la școală privată și acum le pare rău pentru că sunt copii în clasă care se duc la profesor și îi spun în față 'nu ne dați teme pentru că tati vă plătește și îi zic lui tati că nu ne învățați nimic' (clasa a 6-a)."

De asemenea, părinții pun presiune pe copii pentru activități extracurriculare precoce:

„Avem o vecină cu fetiță de 2 ani. Ea vrea de la 3 ani s-o ducă pe fată la taekwondo. La 3 ani... Ca și cum la vârsta aia are nevoie de activități extracurriculare."

Alte exemple vin de la obiceiurile problematice ale copiilor:

Observațiile părinților și educatorilor scot în evidență modul în care obiceiurile de acasă se reflectă în comportamentul copiilor la grădiniță:

„Am o nepoțică de aproape trei ani, care este grupa mică la grădiniță! La ședința cu părinții, educatoarea a spus că la masă majoritatea copiilor au cerut să mănânce cu laptop sau telefon în față, pentru că așa fac și acasă."

Această situație a declanșat reacții critice din partea altor părinți și cadre didactice, care subliniază că obiceiurile de acasă nu pot fi ignorate atunci când copiii trebuie să învețe rutine și bune maniere:

„Da, exact! Eu mor când un părinte îmi spune că 'așa e copilul' sau 'e copil și el'! Nu tanti… toate vin de acasă! În loc să mănânce ca o familie la masă, să-l învețe pe copil o rutină, să se comporte frumos… le pun tableta în față și așa a scăpat de el… e noapte minții cum fac oamenii ăștia parenting."

Lipsa regulilor acasă se reflectă clar în comportamentul copiilor, iar educatorii observă imediat diferențele între cei care au o rutină stabilă și cei care nu au:

„Exact! Toate vin de acasă! O mămică i-a zis educatoarei că la ei acasă nu au reguli! Educatoarea i-a răspuns: 'Se vede!' Am murit!"

În contrast, copiii obișnuiți cu reguli și autonomie surprind prin comportament:

„Confirm. Când nepotul meu a început grădinița, educatoarele au rămas șocate-impresionate cum era cam singurul din grupă care la masă nu avea nevoie să fie lămurit să stea cuminte și să mănânce fără să ceară tabletă/telefon/desene etc. Asta și să mănânce singur, așa cum știa el la 3 ani, mai cu mâna, mai cu o lingură de supă vărsată pe el, dar singur, fără să aștepte să îi bage nimeni mâncarea în gură."

Nu e fizică nu cleară să înțelegi cât de mult contează obiceiurile formate acasă și cât de mult pot influența dezvoltarea socială și autonomia copiilor, chiar și la vârste fragede. dar se pare că mult pre mulți părinți înteleg absolut greșit ce înseamnă parentiguul modern și își închipuie că lipsa regulilor lasă liberă dezvoltarea copilului.

Poveștile ca cele de mai sus relatet de parinți din Cluj scot în evidență o realitate paradoxală a parentingului și supraprotecției în societatea modernă din România: pe de o parte, părinții și rudele se străduiesc să ofere totul copiilor lor, dar pe de altă parte, excesul de intervenție riscă să producă dependență și lipsă de autonomie.

Ironia situațiilor, de la zile de naștere luxoase pentru copii de doi ani până la studenți cu care parinții și buncii trebuie să vină să stea în chirie, că nu știe să curețe nicio ceapă, stârnește atât râsete, cât și îngrijorare în comunitate, iar discuțiile online continuă să aducă noi exemple de „parenting extrem”.