„Războiul” național al merdenelelor ajunge și la Cluj. Tișe: „Lecția nu e despre margarină. E despre cât de ușor poate fi împins publicul să aleagă tabere”

„Războiul merdenelelor”, scandalul care de câteva zile a cuprins internetul și a împărțit românii în tabere, ajunge și la Cluj. Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, intervine în controversa națională cu un pamflet intitulat „Războiul mondial al covrigului”, în care nu se poziționează de partea vreuneia dintre tabere, ci vorbește despre modul în care o dispută aparent banală poate fi transformată într-un fenomen online și poate împinge publicul să aleagă rapid o tabără.

Totul a pornit de la disputa devenită virală dintre La Mița Biciclista și Patiseria Amzei, cunoscută de bucureșteni drept patiseria lui „Nea Mihai”. Edmond Niculușcă, unul dintre cofondatorii La Mița Biciclista, a publicat un videoclip în care a ironizat produsele Patiseriei Amzei și preferințele clienților acesteia. Merdeneaua cu margarină și „spărtură de brânză” a fost pusă în opoziție cu produsele cu unt, iar consumatorii convinși că patiseria de cartier este cea mai bună au fost descriși într-un mod care a stârnit un val uriaș de reacții.

Numai că internetul a reacționat exact pe dos. În loc ca Patiseria Amzei să fie pusă la zid pentru merdenelele cu margarină, oamenii s-au mobilizat în sprijinul acesteia. Au apărut mii de comentarii, glume și mesaje de susținere, iar la patiseria lui Nea Mihai s-au format cozi impresionante. Mița Biciclista și-a cerut ulterior public scuze pentru modul în care a transmis mesajul, dar scandalul era deja imposibil de oprit și „războiul merdenelelor” devenise un adevărat fenomen național.

Alin Tișe intră în „războiul merdenelelor”: „Cum a ajuns margarina să aibă nevoie de strategie de comunicare?!”

Alin Tișe privește toată povestea dintr-o altă perspectivă și se întreabă cum a fost posibil ca o dispută despre niște produse de patiserie să ajungă să necesite strategii de comunicare, scuze publice și mobilizarea unor adevărate armate de susținători în mediul online.

„Cum a ajuns margarina să aibă nevoie de strategie de comunicare?! La Piața Amzei nu se mai vând doar pateuri sau plăcinte. Se vinde, de fapt, o poveste în jurul lor”, își începe Tișe pamfletul.

Președintele CJ Cluj descrie două lumi care s-au ciocnit în scandalul devenit viral. „Pe de o parte, ai patiseria veche, cu miros de aluat, elevi de cartier, studenți cu ultimii lei din portofel și oameni care au mâncat acolo înainte ca Instagramul să descopere «locurile autentice» din București. Pe de altă parte, ai gastronomia cu discurs, branding, reclamă și, evident, cameră de filmat”.

În opinia sa, una dintre cele mai interesante consecințe ale scandalului a fost că patiseria criticată a primit o expunere pe care cu greu ar fi putut să o cumpere printr-o campanie de marketing. „Și atunci s-a întâmplat minunea: un om care produce covrigi și plăcinte în cartier a devenit brand. Fără campanie, agenție sau bani dați influencerilor. Doar cu o patiserie și cu clienții ei, care au decis că nu le place să fie luați de proști pentru că mănâncă ceea ce le place”.

Tișe: „Dacă ai provocat scandal, scandalul devine produsul”

Pentru Alin Tișe, adevărata poveste nu mai este însă de mult despre margarină, unt sau calitatea unei merdenele, ci despre felul în care funcționează internetul atunci când apare un subiect capabil să provoace emoție și să împartă oamenii în tabere.

„Internetul de azi funcționează după o regulă simplă: dacă ai provocat scandal, scandalul devine produsul. Dacă ai fost criticat, devii victimă și se activează comunitatea. Și atunci algoritmul zâmbește fericit”, scrie Tișe.

În numai câteva ore, arată acesta, o discuție despre o plăcintă cu sau fără margarină s-a transformat într-o confruntare între „tradiție” și „gastronomie”, iar fiecare tabără și-a construit propria versiune a poveștii. „Un clip devine «atac», iar reacția devine «linșaj». Un clip devine «aroganță», iar o patiserie devine «simbol». Algoritmul nu știe dacă o plăcintă este bună. Știe doar că cearta despre aroganță și plăcintă ține oamenii pe ecran.”

Tișe remarcă însă că succesul sau furia de pe internet nu trebuie confundate automat cu realitatea economică a celor două afaceri. „Să nu confundăm însă zgomotul online cu bilanțul contabil. Nu orice viralizare înseamnă faliment, după cum nu orice coadă la patiserie înseamnă victorie economică definitivă. Reacțiile din comentarii nu sunt automat realitate economică.”

„Adevărata victimă este discernământul”

Dincolo de glumele care au inundat internetul și de confruntarea dintre merdeneaua cu margarină și produsele cu unt, Alin Tișe spune că există o lecție mult mai serioasă în spatele întregului scandal: viteza cu care oamenii pot fi determinați să aleagă o tabără pornind de la numai câteva imagini sau fragmente de informație.

„În această poveste, adevărata victimă nu este nici restaurantul, nici patiseria. Este discernământul. Am ajuns să credem că, dacă o postare are 10.000 de comentarii, atunci 10.000 de oameni cunosc situația. Nici vorbă. Câțiva au văzut, de fapt, o bucată de plăcintă și o secundă de aroganță transformate într-un război de identitate”, spune Tișe.

În opinia sa, la Piața Amzei nu s-au întâlnit, de fapt, doar două afaceri, ci „două lumi”: „Una spune: «Lasă-mă să mănânc ce-mi place». Cealaltă spune: «Lasă-mă să-ți explic de ce ar trebui să-ți placă altceva». Iar internetul, marele arbitru…, a făcut ceea ce știe mai bine: a pus paie pe foc și apoi a vândut bilete la spectacol.”

„O plăcintă nu are ideologie”

În final, președintele Consiliului Județean Cluj spune că lecția „războiului merdenelelor” nu este despre margarină sau gastronomia franceză, ci despre mecanismul prin care publicul poate fi împins să aleagă tabere atunci când sunt atinse lucruri mult mai personale decât gustul unui produs.

„Lecția nu este despre margarină, brânză sau gastronomia franceză. Este despre cât de ușor poate fi împins un public să aleagă tabere atunci când cineva îi atinge nostalgia, orgoliul sau portofelul. Data viitoare când vedem un asemenea război online, poate ar fi bine să nu transformăm o aroganță proastă într-un «război mondial»”, scrie Tișe.

Concluzia pamfletului este una mult mai simplă: „Și, mai ales, să mâncăm liniștiți ce ne place. Pentru că, până la urmă, o plăcintă nu are ideologie. Ideologia începe când îi punem telefonul în față.”