O vorbă din înțelepciunea populară spune: ”după război mulți viteji se-arată”. Sergiu Todea, agentul transformat în erou național peste noapte, a fost aproape invizibil pentru opinia publică în cei doi ani în care a luptat SINGUR cu ”scârba” sistemului corupt de la vârful poliției județului Cluj. 

A remarcat cineva tăcerea ”asurzitoare” a colegilor lui? Unde a fost  sindicatul polițiștilor? A organizat vreun protest care să demaște și să condamne comportamentul dictatorial și abuziv a unor  personaje ca Pintea sau Păcurar?

Todea s-a scârbit pentru că ani de zile a primit pe lângă ”flegmele” și amenințările șefilor, bătăile prietenoase pe umăr ale unor apropiați care i-au spus: ”suntem alături de tine DAR... știi avem copii de crescut care au nevoie de o pâine pe masă”. S-a scris despre cazul lui în Evenimentul Zilei și Știri de Cluj, dar cam atât. 

Îl știi pe ”Șefu”, este răzbunător și dacă spun pe FAȚĂ că te susțin, mă dă afară...

Ce credeți că l-a durut mai tare? Abuzurile unor comandanți de poliție cu a căror putreziciune de caracter s-a obișnuit sau tăcerile complice ale camarazilor care i-au fost alături doar din vârful buzelor?

Agenții din poliția Cluj au pierdut o bună ocazie  de a spune răspicat, curajos: ”Noi suntem ca Todea. Ne dați pe toți afară?”. 

Gestul absolut demn al acestui polițist de a lupta împotriva unor superiori care au vrut să-l calce în picioare rămâne extraordinar pentru el ca OM.

Acest tânăr polițist  a demonstrat că nu face parte din familia nevertebratelor. A refuzat să fie transformat în preș. A ieșit câștigat din această bătălie.

În oglinda propriei conștiințe a avansat de la simplu agent direct la demnitatea unui general. 

Justiția care i-a făcut dreptate lui Todea a mai câștigat un magistrat. Monica Trofin.

Noi nu am câștigat nimic în zona de ”siguranță și încredere”. Pintea a rămas tot acolo. 

FRICA a bătut din nou CURAJUL.

Vă mai dau un exemplu...

M-am întâlnit acum câteva luni cu fostul coordonator al serviciului SMURD Cluj, senzaționalul medic Nicu Moldovan. Era într-o scurtă vizită în România.

Își mai amintește cineva de el? Acest om a muncit enorm, pe bani de nimic, să organizeze un sistem eficient de medicină de urgență  pentru ca în cazul unei nenorociri și tu și eu să putem să avem o șansă de supraviețuire.

Scârbit de oamenii mici  cu grade mari din jurul său, de ipocrizia șefilor care pe de  o parte mințeau la televizor și pe de alta nu făceau nimic în realitate pentru medicii din serviciul  SMURD, a plecat în Franța. 

Nicu Moldovan este pentru mine un erou. 

După zeci de ani de luptă epuizantă cu un sistem de sănătate egal  indiferent la nevoile medicilor și a pacienților, a ales să-și dea demisia și să plece într-o țară care îi respectă pe „îngerii” care salvează vieți.

A refuzat să se mai mintă la nesfârșit că trebuie să-și sacrifice  propria familie asigurându-i un trai la limita existenței pentru a salva viața altor familii.

Ați văzut vreun protest organizat de cineva? de ORICINE,  care să atragă atenția că am pierdut un medic de calibrul lui Nicu Moldovan?

De ce sau de  cine le-a fost FRICĂ  medicilor de la SMURD Cluj să vorbească despre motivele plecării acestui medic și al  atâtor altora? 

Nu cred că niște luptători cu ”îngerii morții” ca medicii și asistentele SMURD   pot fi bănuiți de lipsă de CURAJ. 

Sunt convins însă, după ce m-am despărțit de privirea lipsită de speranță a doctorului Moldovan, că unul dintre motivele ”hemoragiei”, a plecării masive a medicilor tineri este incapacitatea noastră de a ne mobiliza pentru cauze majore.

Este bine că protestăm pentru salvarea Roșiei Montane, dar când vom protesta împotriva defrișărilor masive ale pădurilor din zona Apusenilor?

Ieșim în stradă unii pentru a scăpa de maidanezi alții  pentru a le salva viața. Foarte bine.

Dar cine strigă? :„Nu este deloc în regulă că niște patrupede abandonate să primească  o alocație de  îngrijire  în centrele de ecarisaj  de două ori mai mare decât copiii din orfelinate!”

După 45 de ani de comunism și 24 de ani de capitalism sălbatic, în fibra noastră FRICA încă bate Curajul.

Ar fi timpul să ieșim în stradă pentru rezolvarea marilor probleme care ne afectează existența. 

Secția de Neonatologie de la Ginecologie I este neterminată din lipsă de finanțare. Este locul unde ni se nasc copiii. Ieșim în stradă pentru viitorul nostru?

România este campioană europeană absolută la boli de inimă.

Institutul Inimii din Cluj-Napoca este subfinanțat cronic.

Când și cu câtă energie vom protesta pentru a determina autoritățile să nu ne oprească bătăile inimii?

Medicii rezidenți sunt plătiți și tratați mizerabili. Câți dintre noi renunță la confortul cărcotelii în fața televizorului și se alătura acestor oameni care trebuie să se îngrijească în viitor de sănătatea noastră?

Pe când un protest împotriva „Baronilor” din sistemul medical care au transformat clinicile de stat în propriile feude și tratează personalul și bolnavii  ca pe niște sclavi pe propria plantație? Când se vor ridica bolnavii împotriva medicilor care îi jecmănesc de bani la privat și mai apoi îi tratează la clinica de stat. 

Cât timp va  mai câștiga în noi FRICA?

Am luptat săptămâinile acestea împreună cu foarte mulți dintre voi pentru un sistem de transplant transparent, echitabil, care să ofere o șansă la viață tuturor.

Începem să ne facem auziți! 

Bodiș Abigel și Diana Moldovan, două fetițe cu ochii de înger, cu ~pile” doar la Dumnezeu, au primit speranță pentru o viață mai bună prin sacrificiul nepământean al unor părinți sfășiați de durere. 

O mamă și un tată cu ”inimă de aur”  au fost de acord ca părți din copilul lor de 10 ani, trecut în neființă, să trăiască în corpul unor suflete curate care fac parte din Patrimoniul Național al cetățenilor acestei țări, cetățeni care încă mai cred că cel mai important zăcământ al României nu este  FRICA ci CURAJUL.