Un preot care are grijă de mii de copii din România răbufnește: „Taxăm sărăcia, iar copilașii rămân flămânzi” VIDEO
Cunoscutul preot Dan Damaschin, care are în grijă mii de copii prin Asociația Glasul Vieții, a răbufnit, după ce i-a venit zilele trecut impozitul pe un depozit unde ține lucrurile pentru cei nevoiași.
„Dragilor, zilele trecute mi-a venit impozitul pe Depozitul Faptelor Bune. Da, ați citit bine. Locul unde depozităm hăinuțe pentru copii, alimente pentru mame, lemne pentru familiile care îngheață iarna. Un spațiu unde nu se vinde nimic, nu se câștigă nimic, nu se face profit. Doar se adună ajutor pentru cei care nu mai au nimic. Știți cât avem de plătit? 17.000 de lei. Nici mai mult, nici mai puțin”, a spus părintele.
De asemenea, el a precizat că ceea ce se întâmplă nu reprezintă altceva decât o formă de orbire să pui taxă pe sărăcie.
„Cum vi se pare? Mie, sincer, mi se pare o absurditate dureroasă. O formă de orbire să pui taxă pe sărăcie. Să impozitezi mila, să ceri bani pentru un loc unde se țin hainele unor copii care nu au ce îmbrăca, mâncarea unor mame care nu au ce pune pe masă și lemnele unor familii care altfel ar dormi în frig. Nu este un depozit comercial. Este un depozit al durerii, al nevoii, dar și al speranței. Este locul unde ajung donațiile voastre, jertfa voastră, bunătatea voastră.
Da, dragilor, am ajuns vremuri grele. Vremuri în care hârtia nu mai vede omul, iar legea nu mai face diferența între profit și supraviețuire”, a mai transmis preotul.
Un preot care are grijă de mii de copii din România răbufnește: „Taxăm sărăcia, iar copilașii rămân flămânzi” VIDEO
De altfel, Dan Damaschin a mai spus că va plăti, evident, impozitul, dar a atras atenția asupra faptului că dacă într-un sat se ajunge ca și fapta bună să fie taxată, atunci e limpede că singura soluție rămâne omul, inima, solidaritatea, credința.
„Nu mă plâng pentru mine. Mă doare pentru copiii care depind de acest loc. Pentru mamele care știu că, atunci când nu mai pot, există un depozit unde cineva le-a pus deoparte o haină, o pungă de făină, câteva lemne. Vom plăti și acest impozit. Așa cum am plătit mereu. Dar n-am putut să tac. Pentru că tăcerea ar însemna să acceptăm că e normal să fie așa. Și nu e normal.
Dacă un stat ajunge să taxeze fapta bună, atunci e limpede că singura soluție rămâne omul, inima, solidaritatea, credința. Noi mergem mai departe. Cu sau fără taxe. Pentru că foamea copiilor nu așteaptă facturi plătite. Și nici frigul nu ține cont de impozite. Dumnezeu să ne țină oameni”, a conchis preotul.
1 Comentariu