Câți oameni lucrau, de fapt, pentru Securitatea lui Ceaușescu? Cifrele în premieră despre dimensiunea uriașă a aparatului care supraveghea România

Cifre exacte despre dimensiunea Departamentului Securității Statului la finalul regimului comunist apar în documente datate 24 septembrie 1988. Potrivit datelor centralizate în documentele aflate în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40, Cabinetul Iulian Vlad, întregul aparat al Securității număra 14.629 de angajați. Documentele oferă o imagine detaliată asupra modului în care era organizat unul dintre principalele instrumente de control ale regimului Ceaușescu, de la structurile centrale din București până la cele mai mici inspectorate județene.

Aproape 15.000 de oameni în aparatul Securității

La 24 septembrie 1988, Departamentul Securității Statului era o structură complexă, cu mii de angajați distribuiți între aparatul central, Trupele de Securitate și structurile teritoriale. Totalul era de 14.629 de angajați. Cifra rezultă din însumarea celor 8.760 de persoane din aparatul central și Trupele de Securitate cu cele 5.869 de persoane din aparatul teritorial.

În acest total erau incluși și aproximativ 1.200 de muncitori civili, fără grad militar. Aceștia ocupau posturi tehnice, administrative și logistice: muncitori și tehnicieni în ateliere, personal pentru întreținerea echipamentelor speciale, șoferi, constructori, specialiști în telecomunicații, angajați ai tipografiei, personal pentru clădiri și depozite, dar și secretare și dactilografe.

Așadar, aparatul Securității nu era format doar din ofițeri implicați în activități operative. În spatele structurilor de informații exista o infrastructură tehnică și logistică importantă, necesară pentru funcționarea întregului sistem.

Bucureștiul concentra peste 6.000 de cadre

Cea mai mare parte a aparatului central se afla în Capitală. Aparatul central al DSS număra 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din totalul angajaților.

Bucureștiul concentra cele mai importante structuri informative, tehnice și operative. Aici erau gestionate marile dosare de spionaj și contraspionaj, operațiunile de filaj, interceptările și activitățile de analiză. Printre cele mai numeroase structuri se afla Direcția a IV-a - Contrainformații Militare, cu nu mai puțin de 1.022 de cadre. Unitatea Specială „F”, responsabilă de filaj și observație stradală, avea 745 de angajați.

De asemenea, USLA - Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă avea un efectiv de 772 de cadre.

Cifrele arată dimensiunea considerabilă a aparatului central, care reprezenta nucleul operațional al sistemului.

Trupele de Securitate aveau 2.737 de cadre

O altă componentă importantă era reprezentată de Trupele de Securitate, cu 2.737 de cadre, respectiv 18,71% din total. Era componenta militarizată a sistemului, cu unități dislocate în mai multe zone ale țării.

Aceste structuri aveau misiuni legate de paza unor obiective speciale și intervenția în situații considerate de regim drept amenințări la adresa ordinii publice. Deși comandamentul era la București, unitățile erau distribuite strategic în țară, inclusiv în orașe importante precum București, Cluj, Timișoara sau Ploiești.

5.869 de cadre în județe și în București

O proporție foarte mare din personal lucra direct în teritoriu. Aparatul teritorial număra 5.869 de cadre, adică 40,12% din totalul DSS. Structura includea cele 40 de inspectorate județene și Securitatea Municipiului București.

Cea mai mare unitate teritorială era S.M. București, cu 557 de cadre. Cele 40 de inspectorate județene aveau împreună 5.312 cadre, însă efectivele erau foarte diferite de la un județ la altul.

Media era de aproximativ 132 de cadre pe județ, însă județele considerate importante din punct de vedere economic, industrial, strategic sau geografic aveau efective mult mai mari.

Clujul, printre județele cu cea mai mare Securitate

Județul Cluj se afla în partea superioară a clasamentului. Inspectoratul Județean de Securitate Cluj avea 251 de cadre, dintre care 45 de femei și 206 bărbați. Clujul era astfel una dintre cele mai mari structuri teritoriale din țară.

În aceeași categorie, cu peste 200 de cadre, se aflau:

• S.M. București - 557 de cadre
• Constanța - 285 de cadre
• Timiș - 271 de cadre
• Prahova - 261 de cadre
• Cluj - 251 de cadre
• Brașov - 212 cadre

Constanța era un punct strategic important datorită portului și activităților legate de străini și contraspionaj. Timișul era un județ de frontieră, Prahova avea o industrie petrolieră și rafinării importante, iar Brașovul era unul dintre marile centre industriale și turistice ale țării.

La polul opus: județele cu cele mai mici efective

Diferențele dintre inspectoratele județene erau considerabile. Covasna avea cel mai mic aparat județean, cu 73 de cadre, dintre care 12 femei și 61 de bărbați.

Ialomița și Sălaj aveau câte 76 de cadre, Călărași avea 78, Giurgiu 81, iar Bistrița-Năsăud 82. În general, județele cu populație mai redusă, cu o economie predominant agricolă sau cu o importanță strategică mai mică aveau efective mai reduse.

Filajul: 745 de oameni

Una dintre cele mai impresionante cifre este cea a Unității Speciale „F”, care avea 745 de angajați. Structura era responsabilă de filaj, observație stradală și investigații. Cadrele formau echipe mobile care puteau urmări și monitoriza persoane aflate în atenția Securității.

Numărul de 745 de angajați arată cât de importantă era activitatea de supraveghere directă în cadrul aparatului.

466 de oameni pentru interceptări

O altă structură importantă era Unitatea Specială „T”, specializată în interceptări și ascultări. Aceasta avea 466 de angajați la nivel central.

Activitatea era susținută și de structurile teritoriale, unde serviciile „T” se ocupau de interceptarea comunicațiilor și controlul ambiental.

Controlul corespondenței: 356 de angajați

Securitatea avea și o structură dedicată controlului corespondenței. Unitatea Specială „S” avea 356 de angajați la nivel central și se ocupa de verificarea scrisorilor, coletelor și a altor trimiteri poștale. Activitatea era continuată în județe prin compartimente specializate, inclusiv în cadrul unor oficii poștale importante.

Astfel, supravegherea nu se limita la telefoane sau filaj. Și corespondența putea deveni parte a mecanismului de monitorizare.

Femeile reprezentau doar 15,7% din efectiv

Documentele oferă și o imagine foarte clară asupra structurii de gen din DSS. Din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, ceea ce reprezenta 15,70%.

În aparatul central erau 954 de femei, reprezentând 15,83% din efectiv. În Trupele de Securitate erau 254 de femei, adică 9,28%. În aparatul teritorial lucrau 1.089 de femei, reprezentând 18,55% din total.

Prin urmare, aproximativ 84,30% dintre angajații DSS erau bărbați.

Doar 22 de femei ocupau funcții de conducere

Diferența era și mai mare atunci când era analizată conducerea structurilor. La nivelul întregului DSS, doar 22 de femei ocupau funcții de conducere. Asta reprezenta 0,95% din totalul femeilor încadrate în Securitate.

În aparatul central, 11 dintre cele 954 de femei aveau funcții de conducere. În structurile teritoriale, alte 11 femei dețineau funcții de conducere.

În Trupele de Securitate, dintre cele 254 de femei, niciuna nu ocupa o funcție de conducere. Datele indică astfel un acces extrem de redus al femeilor la pozițiile de decizie din interiorul aparatului.

Cum arăta sistemul cu un an înainte de Revoluție

Documentele datate 24 septembrie 1988 oferă o imagine a Securității cu aproximativ un an înainte de prăbușirea regimului comunist. Cele 14.629 de persoane din aparatul DSS erau distribuite între structuri centrale, trupe și inspectorate teritoriale, fiecare cu atribuții distincte.

Existau structuri pentru informații interne, contrainformații economice și militare, contraspionaj, filaj, interceptări și controlul corespondenței. În același timp, aparatul teritorial asigura prezența Securității în toate județele țării.

O rețea care acoperea întreaga Românie

Cifrele arată că Securitatea nu era doar o instituție concentrată în București. Mai mult de 40% din personalul DSS se afla în structurile teritoriale, ceea ce însemna mii de oameni distribuiți în întreaga țară.

De la cele 557 de cadre ale Securității Municipiului București până la cele 73 de cadre din Covasna, dimensiunea structurilor era adaptată importanței fiecărei zone. Clujul, cu cele 251 de cadre, se afla printre cele mai puternic reprezentate județe.