Sambata 7 Decembrie

Un profesor de culturism diagnosicat cu cancer a învins boala fără medici

 

Profesorul de sport, antrenor de fitness şi culturism, Adrian Radu, a fost diagnosticat cu cancer, dar a învins singur boala. 

 

În 1997. Antrenam şi practicam personal cultu­rismul, atinsesem o greutate corporală de 82 de kilo­grame, eram numai muşchi, fără pic de grăsime, când, dintr-o dată, am început să slăbesc accelerat. În condiţiile în care mâncam foarte mult, excesiv chiar, am pierdut şapte kilograme într-o lună şi jumătate. Am apelat la soţia unui prieten, doctoriţă la Spitalul Universitar. Cu toate că eram fumător, radiografia pulmonară a fost în ordine, în schimb, din analizele de sânge se vedea clar că există ceva de natură infecţioasă. Dar ce anume? Până la urmă, m-am stabilizat cumva pe la 75 de kilograme”, povestește Adrian Radu, conform Formula As.

 

Doi ani mai târziu, el a semnalat și scaune cu sânge, dar le-a pus pe seama hemoroizilor. ”Venea la sală şi un student în anul patru la Medicină, un tânăr deosebit de studios. I-a atras atenţia faptul că aveam un aspect ciudat, o paloare stranie, tegu­men­tele aproape albe şi m-a întrebat ce se întâmplă cu mine. După ceea ce i-am relatat, mi-a spus: "Nu vreau să te sperii, dar aşa cum îmi descrii tu scaunul, ar putea fi tumori pe colon. E mai bine să verifici". Am optat deocamdată pentru o metodă de investigaţie neinva­zivă: RMN. Astfel am aflat că ansele intestinale nu arătau deloc bine şi că unul dintre ganglionii din abdomen, care în mod normal ar fi trebuit să măsoare 3-4 milimetri, avea mărimea unei portocale. Asta indica fără dubiu o infecţie majoră. Părerea medicului, citez: "Trebuie să te desfacă cineva”, a mai povestit antrenorul de culturism.

 

Adrian Radu a slăbit rapid până la 62 de kilograme, fiind depistate formațiuni canceroase pe colon, chiar și de 10 cm. 

 

Profesorul a ajuns la 53-54 de kilograme. ”Revelionul l-am făcut în pat, mama venise să mă ajute şi mă hrănea cu lingura, ca pe un copil. Îmi adusese nişte ceaiuri şi o tinctură de spânz, de la un fitoterapeut din Galaţi. Le-am luat şi, după două-trei săptămâni, am mai prins ceva putere. Când m-am simţit din nou în stare să ies din casă, m-am gândit că era timpul să mă informez, să văd şi eu ce Dumnezeu e cancerul ăsta şi ce se poate face cu el. Tot căutând pe internet, am ajuns din aproape în aproape, la Otto Warburg, un biochimist german, laureat al Premiului Nobel. El a definit, în 1931, celula canceroasă prin câteva caracteristici: nu respiră oxigen, ci îşi produce energia prin procese fermentative; trăieşte în mediu acid; într-un mediu alcalin se distruge. În continuare, am citit o mulţime de studii la zi despre cancerul de colon, adunând mereu alte şi alte informaţii. Aşa am aflat că, la pacienţii respectivi, s-a constatat o lipsă de calciu în ţesutul colonului, iar cel mai bun calciu este cel de origine marină şi vegetală. Că la populaţii precum coreenii, care au fost dintotdeauna mari mâncători de varză, dar care nu consumă carne de mamifere şi nici lactate, cancerele intestinale sunt ca şi inexistente. Că varza, ceapa şi usturoiul conţin substanţe care inhibă proliferarea celulelor maligne. Că acelaşi efect îl are metil­sulfonilmetanul (MSM), prezent în legumele crucifere. Că mucoasele - cu deosebire cele intestinale - nu se pot reface fără glutamină, un aminoacid indispensabil muşchilor”, a continuat Ardian Radu.

 

El a renunțat la lactate şi carnea roşie, trecând pe peşte oceanic şi alge din nişte culturi experimentale. În plus, a băut în fiecare zi suc de varză, cepe mari și usturoi cu peşte oceanic. ”Mi-am administrat MSM în doză triplă faţă de cea indicată pe cutie şi mi-am întărit sistemul imunitar cu colostru. Am luat glutamină, am încercat yucca - vă amintiţi că a fost o asemenea modă - şi tot ce pot spune este că nu mi-a făcut nici rău, dar nici bine. Nu ştiam aproape nimic despre Coenzima Q10. Acum ştiu că ea are o însemnătate vitală pentru mitocondrii (micile uzine ener­getice din interiorul celulelor) şi, fiindcă producţia proprie a organismului scade abrupt, începând de la 30 de ani, la femei, şi 35 de ani, la bărbaţi, trebuie suplimentată zilnic, pe cale orală. Necesarul luat în considerare la data aceea era de 15-30 de miligrame pe zi, respectiv 200-300 de miligrame în cancer. Eu m-am decis imediat pentru 300 de miligrame. Zis şi făcut. După o vreme, însă, am început să am o senzaţie ciudată. Îmi pulsa ficatul, ca şi cum un pitic s-ar fi strecurat acolo şi ar fi lucrat de zor, bătând cu un ciocan. M-am sfătuit cu o prietenă farmacistă. Ea mi-a explicat că se produce o dezintoxicare bruscă, din care cauză s-ar putea să am şi dureri de cap. Chiar aşa a şi fost. Bun, mi-am spus, dacă am multe toxine acumulate în ficat, trebuie să le dau afară. Cum fac să-mi curăţ ficatul? Discutând întâmplător cu fosta so­ţie a unui boxer, ea mi-a vorbit des­pre metoda cla­sică, aceea cu ulei de măsline, zeamă de lămâie şi sare amară. Boxerii din America Latină şi din fostul bloc sovietic o foloseau în mod obişnuit, pentru a-şi goli complet colecistul, înainte de meci, ca să fie mai puţin sensibili la lovituri”, a mai spus Radu.

 

În 2002, a luat pastile dintr-o răşină neagră, recoltată din Podişul Pamir. ”Am luat prima pastilă într-o joi seara şi încă una a doua zi dimineaţa. Vineri, pe la ora 18, eram la sală, la IDM, şi mi se făcuse aşa de somn, în­cât abia pu­team ţine ochii deschişi. Trebuie să vă spun că, din pricina stresului cumplit din ultimii ani, a tensiunii psihice generate de gândul că viaţa mea se poate sfârşi în orice clipă, ajunsesem să sufăr de insomnie cronică, abia dormeam două-trei ore pe noapte. Dar în seara aceea am simţit că leşin, dacă nu mă duc imediat la culcare. Acasă m-am aşezat "puţin" la televizor - şi dus am fost. Când m-am deşteptat, era dimineaţă. M-am uitat la ceas: zece şi ceva. Întârziasem. Am făcut un duş, am băut repede o cafea şi am pornit val vârtej către IDM. 

 

Pentru că, fără voia mea, întrerupsesem cura, am hotărât să recuperez, adică să iau de acum înainte câte două pastile de răşină dimineaţa şi două seara. În noaptea de luni spre marţi, după ora două, m-am trezit cu nişte dureri înfiorătoare în abdomen, de parcă mi-ar fi răsucit cineva un cuţit pe dinăuntru. M-am gândit: "Mă duc mâine la doctor - şi ce-i spun? Că am înghiţit ceva ne­gru şi urât, care îmi arde maţele?". Mi-am făcut un ceai de cimbru şi mi s-au mai potolit durerile, puteam să aştept dimineaţa fără să urlu. Pe la şase, m-am pre­gătit să merg la spi­tal, am mai băut un ceai şi m-am dus la toaletă. Surpriza a fost că, în locul unui scaun obişnuit, am elimi­nat o masă de mucozităţi şi mai multe bucăţi de carne, care aveau forma unor burice de deget. Le-am luat, le-am pus în două borcane, am turnat spirt peste ele şi m-am decis să am răbdare, să văd ce se mai întâmplă. Seara am avut un scaun ase­mănător: iarăşi mucilagii, iarăşi bucăţi de carne. În ziua următoare, m-am pre­zentat cu unul din borcane la histopatologie, cunoş­team drumul, că doar mai fu­sesem acolo. Mi-au confirmat că erau fragmente din polipii mei.

 

Vreme de două luni, am eliminat mereu în scaun bucăţi de carne, care între timp îşi schimbaseră di­men­siunile, erau mai mari, însă foarte subţiri”, a mai explicat profesorul.

 

Adrian Radu poate fi cotactat la tel. 0722/42.76.62

Comentarii Facebook