Miercuri 13 Noiembrie

Sudiștii râd și zic că ardelenii vorbesc molcom. Care este explicația oficială

 

Ardelenii sunt considerați a fi mai lenți și chiar sunt subiecte de bancuri în alte regiuni ale țării. Specialiștii au demontat această teorie. 

 

Lect.univ.dr. Radu Drăgulescu, lector universitar doctor la Facultatea de Litere şi Arte din cadrul Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu, a demontat această credință. ”Asta cu lentoarea ardelenească este o stereotipie, nu se poate demonstra ştiinţific că ardelenii sunt mai lenţi decât ceilalţi din mai multe motive. De exemplu, au aceeaşi viteză de reacţie, sunt experimente unde li se arată oamenilor imagini şi ei trebuie să spună ce le trece prin minte când văd imaginea respectivă, ori nu există o statistică şi aceea să ne spună că populaţia din Ardeal, toţi au răspuns cu 3 secunde mai târziu, ba dimpotrivă, există experimente de genul acesta care arată că moldovenii sunt mai înceţi decât noi la anumite lucruri. De aceea, trebuie să facem o delimitare”, consideră specialistul, citat de adevărul.ro.

 

El a explicat și de unde vin termenii folosiți de ardeleni: ”Ioi”, ”Musai”, ”Cafia” sau ”Ora doi”.

 

Vestitul „musai” vine tot din germană, iar termenul nemţesc înseamnă „trebuie să fie”. Chiar şi colocvialul „budă”, folosit pentru toaletă, vine din limba germană, termenul nemţesc însemnând colibuţă, bordeiaş.

 

Din maghiară avem alte două cuvinte celebre în limbajul ardelenilor, „Ioi”, o intejecţie gen „Oau” sau „Vai”, dar şi „Tulai”, care provine din maghiarul „tolvaj”, acesta însemnând “tâlhar”. Asadar, spune specialistul, la origine putea fi tradus prin „Hoţii!”, iar mai târziu a devenit „Vai”. În multe zone se foloseşte şi ca exprimare a mirării, a uimirii. Şi vestitul „No” vine, după unii cercetători, tot din maghiară şi ar însemna ”Ia”.

 

De asemenea, înlocuirea vocalelor a cu o și e cu i se explică prin teoria ”minimului efort, care spune că vorbitorul are întotdeauna tendinţa să spună cât mai puţin, atât cât să se facă înţeles, mai departe nu prea mai contează pentru el, şi în consecinţă o să reducă substanţial tot ce se poate reduce, şi aşa se întâmplă să dispară sunete cu totul, cum ar fi de exemplu „venit” care a suferit o închidere atât de mare încât e-ul a devenit i iar i-ul a dispărut cu totul, şi a rămas ”vint”, „o vint”, acelaşi lucru se întâmplă cu mere (merge), fra (frate), nea (nenea), Gheo (Gheorghe), Văsâi (Vasile)”, a mai explicat Radu Drăgulescu.

 

Controversată este și expresia ”ora doi” folosită în Ardeal. ”Partea de dincolo de Carpaţi socoteşte că trebuie articulat cu substantivul pe lângă care stă, adică ora două. Ardealul spune că nu se poate articula pentru că nu este un adjectiv, nu determină substantivul cu pricina, e pur şi simplu un numeral, întrebarea care apare imediat în capul ardelenilor este „dacă acum este două fără un sfert, cât este cu o oră mai devreme? Vorbitorii de dincolo de Carpaţi ar trebui să ne spună că este una fără un sfert, ceea ce nu o să spună. Asta rămâne încă în dezbatere. Transilvania foloseşte masiv doi, cercetătorii sau şcolile lingvistice Cluj, Timişoara, Oradea, Sibiu insistă pe povestea cu doi şi pe autenticitatea lui doi, ori Academia nu-şi poate permite să anuleze o formă lingvistică pe care o foloseşte jumătate din populaţie”, adaugă Radu Drăgulescu. 

Comentarii Facebook