Sambata 10 Decembrie

Ce mâncau soții Ceaușescu în tinereţe și ce regim țineau la bătrâneţe

 

Soții Ceaușescu puteau aveau tot ce își doreau în timpul în care au condus cu mână de fier România. 

 

Cu toate acestea, cei doi nu aveau un trai presărat cu bunătăți din Occident. În volumul ”La curtea lui Ceauşescu” (apărut la Editura Amaltea, în 2004), Maria Dobrescu recompune, intervievând persoane din anturajul familiei Ceauşescu, o zi obişnuită: ”Îi plăcea să mă­nân­ce simplu, ciorbă de ştevie, mâncare de spanac, urzici. Nu era pretenţios, dacă ştiai să i-o faci din buruieni multe, era minunat. Carne de porc? Poate doar sâmbăta şi duminica”. Mesele nu erau pline de bucate, ci totul era bine chivernisit. Se achiziţiona cantitatea strictă de alimente, atât cât se putea consuma. Micul dejun era frugal: o cană de ceai cu lapte, o felie de şuncă, una de brânză şi, din când în când, un ou fiert. La prânz, mergea numai bine un pahar de vişinată. 

 

Nici sărbătorile nu erau un festin. De Revelion, unul dintre momentele "măreţe" ale anului, alături de ziua "Tovarăşului" (26 ianuarie), cei mai importanţi oameni din stat se strângeau și petreceau modest. Mihaela Moraru Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu (fratele mai mare al fostului lider comunist), povesteşte în volumul ”Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (apărut la Editura Meteor Press) din ce se înfruptau oaspeţii sosiţi să petreacă alături de "Marele Tovarăş" la trecerea dintre ani. ”Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau. Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau era vai şi-amar! Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiţionale din peşte: ciorba de peşte, plachia şi saramura. Dar marea lui pasiune rămâneau sarmalele. De băut, se bea vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”. 

 

Cumpătarea alimentară se înscria pe linia preocupărilor pentru propria-i sănătate şi, în ultimă instanţă, o considera o condiţie a prelungirii vieţii. Paradoxal, dacă la vârsta înaintată consuma puţin, în tinereţe, din aceleaşi ra­ţiuni, încerca să mănânce mai mult (decât alţii), pentru a supravieţui. Sigur, vorbim despre o situaţie anume, cea a detenţiei. În acest sens există o mărturie a lui Alexandru Bârlădeanu, care dezvăluia, după 1990, că în închi­soare, pentru o perioadă, tânărul Nicolae Ceauşescu s-ar fi ocupat de împărţirea alimentelor aduse din afară pentru deţinuţii comunişti. Se pare că acesta a abuzat de sarcina care i se încredinţase, consumând mai multe alimente decât ceilalţi. Întrebat de ce a făcut asta, ar fi răspuns că el era tânăr şi avea mai multe şanse să supravieţu­iască în închisoare, deci trebuia să rămână în putere. Era ca şi cum ar fi prevăzut că îl aştepta un destin special. Cât de "special"… s-a văzut până la urmă!, conform revistafelicia.ro.

Comentarii Facebook