Noile tarife la gaze din 2026: facturile ar putea fi de până la 10 ori mai mari, avertizează specialiștii

Conform ofertelor de energie publicate de ANRE și valabile de la 1 aprilie 2026, piața gazelor se mută de la calculul strict pe baza costului materiei prime către o abordare centrată pe risc și marje comerciale.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligență (AEI), subliniază că această schimbare poate duce la creșteri semnificative pentru consumatori.

„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 - între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus - nu sunt doar un set de prețuri noi. Sunt, de fapt, un semnal. Un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și - la unii jucători - o revenire evidentă la marje ridicate", explică specialistul.

Chisăliță detaliază că o ofertă de 0,32 lei/kWh reprezintă doar o creștere moderată față de prețul plafonat, însă prețul maxim de 0,41 lei/kWh echivalează cu o majorare de 32%, reflectând mai mult o repoziționare strategică decât ajustări normale de cost.

„Este o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat - iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală", precizează Chisăliță.

Pe fondul acestor creșteri, marjele comerciale se extind semnificativ, ajungând până la aproximativ 22% pentru 2026, comparativ cu 4% în prezent. Aceasta include atât acoperirea riscurilor (finanțare, pierderi, neîncasări), cât și dorința unor furnizori de a obține profit stabil.

„TVA nu 'se schimbă' procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statului. Factura devine mai grea din ambele direcții", adaugă el.

Datele pieței arată că, în 2026, prețul gazelor pe BRM este de 0,16 lei/kWh, față de 0,127 lei/kWh pe hub-ul european TTF, ceea ce indică un "premiu" de 26% aplicat local. "Aceasta sugerează că România continuă să internalizeze un 'premiu' de preț față de hub-ul european, fie din motive de lichiditate, structură de piață, constrângeri interne, fie din costuri și risc perceput, fie din lăcomie", spune Chisăliță.

El explică că aceste oferte nu semnalează neapărat o creștere reală a costului gazelor, ci o schimbare de paradigmă: furnizorii tratează perioada viitoare ca una în care "ieftin" poate fi periculos, iar consumatorii sunt prinși între frica de instabilitate și apetitul furnizorilor pentru profit.

„Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanț, chiar dacă nu explică integral creșterile mari din retailul de energie electrică. Ce e important de înțeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care 'ieftin' înseamnă 'periculos'.

Iar consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul/oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială. În final, intervalul 0,32 - 0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul - ci lipsa de atenție la ofertă", mai notează specialistul.

Pentru consumatori, impactul se va resimți direct: un apartament cu două camere ar putea înregistra costuri suplimentare între 150 și 1.500 lei/an, iar pentru o casă între 300 și 3.000 lei/an.

„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără 'continuăm'', 'nu continuăm' plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar 'dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului', am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat.

Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să 'înghită' aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri, la gaze", avertizează Dumitru Chisăliță.