Românul care dormea în vestiarul teatrului din Cluj a devenit prim-balerin la Sarajevo: Viața lui e o poveste de film de artă!
Românul care a devenit legendă la Sarajevo: de la vestiarul teatrului din Cluj la prim-balerin în Bosnia
Mihail Mateescu, 51 de ani, este unul dintre puținii români care trăiesc și lucrează în Sarajevo. Ajuns aici în 1996, la câteva luni după război, Mateescu a devenit prim-balerin la Teatrul Național din capitala Bosniei, scriindu-și povestea de viață parcă desprinsă dintr-un film de artă.
Născut în 1974 la Drobeta-Turnu Severin, Mihail a urmat Liceul de Coregrafie și Balet din Cluj-Napoca, apoi a performat pe scene din Constanța, Timișoara și Split, înainte de a ajunge în Sarajevo, gonit de sărăcia din România și atras de spiritul aventuros al tinereții.
De-a lungul carierei, a interpretat zeci de roluri, de la Lacul Lebedelor, Carmen și Dama cu Camelii, până la Alice în Țara Minunilor, Spărgătorul de nuci sau Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici. A fost recompensat cu premiul anual al Teatrului Național din Sarajevo pentru cel mai bun rol principal masculin în balet, pentru interpretarea personajului Omul cu mască în „Panta Rhei”.
De la Cluj la Sarajevo: drumul unui balerin român
Mateescu a început baletul la 10 ani, după ce o prietenă a sa a intrat la Școala de Coregrafie din Cluj. „Am luat audiția în ’84 și am făcut 9 ani de studii”, povestește el. După absolvire, a lucrat la Constanța și apoi la Cluj, unde dormea pe patul de recuzită din vestiar, pentru că nu avea cazare. „Am rezistat o lună și jumătate așa, apoi am plecat la Timișoara, unde m-au făcut solist și mi-au dat apartament”, explică Mateescu.
A urmat o aventură în Split și, în 1996, s-a mutat definitiv la Sarajevo. Prima noapte a fost memorabilă: „După război era interdicție să ieși după ora 10 seara. Am ajuns pe la 1 noaptea și am stat toată noaptea la poliție până dimineața, apoi am dat audiția. Colegul meu s-a întors acasă, eu am rămas.”
O viață între scenă și familie
La Sarajevo, Mateescu s-a căsătorit cu o balerină bosniacă și are doi copii, Alex și Lara, ambii implicați în muzică și teatru. „S-a întâmplat deja să fiu pe scenă cu copiii mei, la premiera 'Zorba Grecul'”, spune el.
Viața lui este dedicată în totalitate baletului: se antrenează șase ore pe zi, merge la studio dimineața, iar seara urcă pe scenă pentru spectacole ca „Albă ca Zăpada”, montat de colega sa româncă Amalia Mândruțu. „Sala a fost plină, biletele costă între 5 și 15 euro, depinde de loc. La premiere, prețul e mai mare”, explică Mateescu.
Provocări și amintiri din carieră
Mateescu mărturisește că limba a fost inițial o barieră, dar s-a adaptat rapid: „În șase luni am început să vorbesc și să mă înțeleg cu oamenii. Am învățat în sala de balet și în cafenele.” Povestește cu umor despre farsele de la repetiții sau situațiile neașteptate de pe scenă: „Am cărat un geamantan plin de greutăți de la scripeți în timpul unui spectacol — colegii făceau farse să spargem monotonia.”
Cu toate acestea, cariera lui a fost încununată de succes: „Dama cu Camelii” rămâne spectacolul preferat, un rol principal care i-a vorbit direct sufletului.
Viața de zi cu zi în Sarajevo
Mihail locuiește într-un apartament de 65 m² oferit de primărie, plătind doar 30 de euro chirie pe lună. „În piața liberă ar fi cam 300 de euro. Utilitățile iarna ajung la 150–170 de euro, vara 35 de euro. În weekend ne retragem la casa de vacanță la munte, la 15–20 de minute de Sarajevo.”
Deși este legat sufletește de România, Mateescu nu mai vede un viitor profesional în țară: „La aproape 52 de ani, aici aștept pensia. Poate voi face naveta: o lună aici, o lună acolo.”
Despre disciplina necesară în balet, Mateescu spune: „Fără disciplină nu poți face artă. Sunt multe sacrificii, dar totul e răsplătit pe scenă.” Sfaturile pentru copii care vor să înceapă baletul: „Depinde dacă le place. Eu le-aș spune: sport și cultură.”
0 Comentarii