Duminica 11 Aprilie

Istoria Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului. A fost obținut de Episcopul Nicolae Ivan cu eforturi uriașe


Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, actualul sediu al Mitropoliei Clujului, a fost obținut de Episcopul Nicolae Ivan, printr-un act semna de Guvernul României, în mai 1934.

Palatul a fost construit în 1887, concomitent cu clădirile care îl înconjoară, a CFR -ului, care a fost ridicată în aceeași perioadă și cea de la Finanțe. Palatul a fost folosit de Casa Pădurilor, un minister al Pădurilor, din acele vremuri. Această clădire s-a ridicat în perioada austro-ungară și a avut aceeași funcțiune și după 1918.

Episcopul Nicolae Ivan când a ajuns la Cluj în 1921, de la Sibiu, cu o valiză și se spune că a locuit într-un vagon din Gara Cluj, până când consilierii au reușit să trateze cu statul pentru a obținut un loc de reședință, de pe strada Iuliu Maniu 36 - 37. ”La venirea sa la Cluj, consistoriul noii episcopii nu avea decât o masă, două scaune, un dulap, un maldăr de acte și doi modești funcționari, iar ca locaș de rugăciune, o smerită bisericuță ce înfățișa vitregia trecutului nostru românesc!”, se arată în documentele vremii.

Episcopul Nicolae Ivan s-a luptat apoi și a obținut terenul din Piața Cuza Vodă, unde a început construcția Catedralei Ortodoxe. Concomitent cu ridicarea catedralei și ulterior, acesta a făcut nenumărate cereri la autoritățile din Cluj pentru a primi palatul în care funcționa Casa Pădurilor, dar nu a fost ascultat. Prea Sfinția Sa a apelat prin Alexandru Lapedatu, care a fost un om al bisericii, și care era ministru în Guvernul de atunci, direct la București, și cu ajutorul Patriarhiei, pentru a primi Casa Pădurilor în schimbul unei clădiri de pe Calea Regele Ferdinand, actuala stradă Horea. Această clădire nu valora cât impozantul palat din Piața Cuza Vodă, dar, prin postura și influența de care se bucura, Episcopul Nicolae Ivan a reușit să facă tranzacția, fără bani și pe vecie.  Acest lucru s-a întâmplat în 4 mai 1934.

Episcopul a murit în 3 februarie 1936, iar la cârma Episcopiei a venit episcopul Nicolae Colan, care aduce acolo Academia de Studii Teologice, în cea de-a doua etapă de dezvoltare a Palatului. Acesta a amplasat în corpul din partea cu Regionala CFR  o capelă pentru studenți și Academia, în perioada 1938- 1939. În noiembrie a avut loc festivitatea de sfințire a capelei și a Academiei. 

Din 1952 până în 1989 a funcționat, sub conducerea episcopului Teofil Herineanu, o Școală de Cântăreți Bisericești și Seminar Teologic, fiind interzisă funcționarea Institutului Teologic de către regimul comunist. 

În 1957, Nicolae Colan a plecat Mitropolitul Ardealului, iar Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului a fost preluată de episcopul de Roman și Huși, PS Teofil Herineanu, care a păstorit-o timp de 35 de ani, perioadă în care s-a făcut în aripa dreaptă din curte căminul preoțesc și seminarul teologic -a prelungit cu capelă nouă.

Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului a fost sfințită în 6 decembrie 1921, iar din 1973 episcopul Herineanu a reușit, în urma demersuri, să o urce la rang de Arhiepiscopie. Din 2005, arhiepiscopul Bartolomeu a reușit să definitiveze opera începută de episcopul Nicolae Ivan și să o facă Mitropolie. 

În ziarul Renașterea din 6 mai 1934, apare un articol în care este descrisă vizita la Cluj a premierului Gheorghe Tătărescu de predare oficială a Palatului Pădurilor către Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului.

Guvernele româneşti de la istorica zi a Unirei şi până azi s-au tot străduit cum să împace mai bine multiplele cerinţe ale noilor provincii, cum să contribuie mai simţitor la consolidarea unirii sufleteşti a tuturor fiilor patriei noastre întregite, unire atât de necesară după înfăptuirea măreţului ideal naţional. Ar fi un păcat de neiertat dacă am tăgădui şi nu am recunoaşte aceste frumoase intențuri şi străduinţe din partea tuturor conducătorilor destinelor acestei țări. Îndeosebi nouă, românilor de dincoace de Carpaţi ni s-a dat o excepţională atenţiune, considerând mai ales şi faptul, că în mai multe rânduri guvernarea Țării a fost încredinţată unor fruntaşi politici ardeleni. Nevoile şi cerinţele au fost însă foarte multe şi nu-i mirare dacă numai în parte au putut fi realizate. Oricât patima politică ar căuta uneori să înlăture adevărul, datorinţa noastră, a celor cari slujind o cauză sfântă râvnim din tot sufletul la apărarea şi promovarea binelui, adevărului şi-a virtuţii, este să contribuim în mod leal la lămurirea obiectivă a lucrurilor. Guvernul actual, condus de un om tânăr., talentat, energic şi foarte bine intenţionat, în dorinţa specială de a preîntâmpina şi a soluţiona cât mai potrivit diferitele necesităţi ale provinciilor alipite, dând dovadă de o şi mai vădită solicitudine a luat hotărârea să descindă în completul său, în centrele mai importante ale acestor provincii. Astfel prima descindere s-a făcut la Cluj. Miercuri, la 2 Mai, a. c , orele 8 1/2 a.m., au sosit în Cluj dnii Prim-Ministru G. Tătărăscu, Miniştrii: A. Lapedatu, Costinescu, Sasu, Uică, Franasovici, Teodorescu; subsecretari de stat: Bebe Brătianu, Constantinescu şi luca. Distinşii oaspeţi au fost întâmpinaţi la gară de reprezentanţii tuturor autorităţilor în frunte cu Episcopii şi clerul înalt ai ambelor biserici româneşti. P. S. Sa Episcopul nostru Nicolae a rostit în sala festivă de recepție a gării, primul cuvânt de bun venit. 

De la gară membrii Guvernului, prefecţii şi parlamentarii ardeleni, s-au dus la Prefectura judeţului, unde au ţinut şedinţă, tratând problemele mai importante la ordinea zilei. Pentru noi şi Biserica noastră ziua aceasta, când Guvernul Ţării şi-a exercitat funcţiunea sa în Capitala Ardealului, a devenit o zi memorabilă. Căci această zi a adus cu sine realizarea unui vital deziderat al conducerii Eparhiei noastre. În această zi însuşi Primul-Minstru al Ţării, secondat de Ministrul Agriculturii şi Domeniilor şi de ceilalţi colegi ai săi, a prezentat P. S. Sale Episcopului nostru NICOLAE actul autentificat, prin care Consiliul de Miniştri cedează măreţul edificiu numit ”Casa Pădurilor” din fața Catedralei, în schimbul unui imobil al Episcopiei, pentru ca de acum înainte Episcopia noastră să își aibă reședința corespunzătoare aici în Clujul tuturor confesiunilor. 

De ani de zile P. Sf. Sa a făcut stăruitoare intervenţii pe la forurile competente, ca acest imobil să treacă în patrimoniul bisericii noastre strămoşeşti şi să marcheze un semn de înălţare în prestigiu a Românismului, aici în inima Ardealului, şi abia acum realizarea acestui just deziderat s'a împlinit. în prezenţa membrilor Consiliului Eparhial şi a Clerului înalt,. P. S. Sa a primit actul de proprietate din manile dlui Ministru Sasu, asupra imobilului menţionat. - ”Când îţi prezentăm acest act, Prea Sfinţite, - a zis dl Ministru, - de a Vă împroprietări pe veci asupra acestui imobil, ne dăm seama că din punct de vedere material statul îndură o pierdere, dar înţelegem totodată ce eminent scop cultural-bisericesc şi naţional servim în același timp. Pierderea materială este disparentă faţă de imensul câştig moral, pe care ne bizuim din răsputeri să-l promovăm". 

P. Sf. Sa, profund emoționat a mulţumit zicând între altele: ”Dle Prim-ministru şi dlor Miniştri, de la ziua strălucită a sfințirii Catedralei, ziua de astăzi este a doua zi fericită atât pentru mine cât şi pentru credincioşii Eparhiei mele. Aţi săvârşit prin actul solemn de azi un gest ce vă va eterniza memoria în analele istoriei Bisericii noastre. Ne vom sili din răsputeri să ne arătăm vrednici de solicitudinea ce ne-aţi dovedit-o totdeauna faţă de interesele noastre culturale şi bisericeşti". A urmat apoi un prânz dat în onoarea înalţilor oaspeţi de către P. S. Sa. Au participat pe lângă cei 12 membri ai guvernului Primarul oraşului, Prefectul judeţului, Rectorul Universităţii, Comisarul regal şi Comandantul Corp. VI de Armată. S-au rostit die acest prilej cuvinte adânc simţite de către P. S. Sa Episcopul şi de către Prim-Ministru G. Tătărăscu. P. S. Sa a dat expresie viilor sale sentimente de satisfacţie şi fericire că în sala modestă unde s-au perindat atâtea personalități marcante din viaţa noastră publică şi de stat, unde între alţii au fost M. M. L. L. Regele Ferdinand I, Regele Carol al II-lea şi alţi membri ai Casei Domnitoare, apoi atâţia iluştri bărbaţi de stat în decursul celor 15 ani de stăpânire românească, poate azi să deie ospitalitate şi unui atât de impozant număr de membri ai actualului Guvern al Ţării, veniţi pentru realizarea unor scopuri atât de frumoase şi binecuvântate. ”Fericirea, Prea Sfinţite, este pe partea noastră", - a răspuns în cuvinte vibrante, dl Prim-Ministru Tătărăscu, - „că ne-am învrednicit să păşim în casa Aceluia, care în mod inegalabil a săvârşit opere de o însemnătate istorică în inima Ardealului. Suntem fericiţi şi mândri, că am putut face mai deaproape cunoştinţa unuia din cei mai vrednici Arhierei ai Bisericii noastre dominante, a P. S. Episcop Nicolae Ivan şi am putut cel puţin în parte veni în ajutorul cauzei, atât de demn şi strălucit reprezentată de Dânsul. Primiţi, Prea Sfinţite, pe lângă omagiile noastre şi sincere mulţumiri din partea Guvernului, pentru felul demn, cum înţelegeţi să ne reprezentaţi Biserica şi Neamul în aceste expuse meleaguri ale Ţării". Cuvintele dlui Prim-Ministru au produs cea mai profundă impresie asupra celor prezenţi înduioşând până la lacrimi de emoţie prin sinceritatea lor şi prin felul cum au fost rostite”, se arată în presa vremii.

Comentarii Facebook