Transilvania a avut întotdeauna o istorie bogată și locuri speciale de vizitat, însă ceea ce dă cu adevărat un plus valoare sunt localitățile de aici, fiecare având o poveste sau o legendă impresionantă. 

Avem în Transilvania o mulțime de locuri frumoase, pline de verde, cu izvoare limpezi și cu o liniște de nedescris, iar imaginea creată de natură ne oferă oportunitatea de a fi martori la peisaje pline de viață. 

Cu toate acestea, există și locuri a căror „frumusețe” este dată de istoria necruțătoare și de consecințele deciziilor luate cu zeci de ani în urmă. 

Dezastrul natural ce continuă să atragă zeci de turiști de pretutindeni

Unul dintre aceste locuri se află chiar în Ardeal, fiind vorba, mai exact, de satul scufundat Geamăna din județul Alba. Acest sat nemaivăzut a devenit o atracție turistică atât pentru români, cât și pentru străinii aflați în căutare de mistere, aventură și poze inedite. Căci, într-adevăr, fotografiile realizate în zonă sunt spectaculoase și oferă o perspectivă unică asupra locului.

Ei bine, pentru a înțelege cum a ajuns acest sat să aibă soarta de astăzi, va trebui să privim în trecut și rezumăm ceea ce s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă. În anul 1978, când în Munții Apuseni a fost descoperit un depozit de cupru imens - cel mai mare din țara noastră și al doilea ca mărime din Europa - conducătorul țării de pe atunci, Nicolae Ceaușescu a coordonat crearea minei Roșia Poieni, mină activă și astăzi. 

Odată cu începere lucrărilor de extragere a cuprului, a început și seria de evenimente ce poartă numele „dezastrul natural de la Geamăna”.

Lucrările de extragere și metalele prețioase formate 

Cuprul și minereul extrase din mine sunt zdrobite în bucăți tot mai mici, ce duc la formarea unei pulbere amestecate cu apă și se formează un noroi destul de dens. Procesul continuă și se adaugă cianură și alte substanțe care „dizolvă” roca și separă cuprul. În final, cuprul este extras din lichidul rezultat prin electroliză și se adaugă sulfat cupric și acid sulfuric. 

Metalele prețioase formate sunt utilizate pentru crearea instrumentelor moderne pe care le folosim astăzi: smartphone-uri, computere, motoare electrice etc. 

Cât despre lichidul rezidual, Ceaușescu nu a ridicat prea multe probleme în acest sens și a decis să folosească o vale învecinată ca depozit. După ce s-a construit un baraj, lichidul toxic a început să coboare în vale, vale ce era, de fapt, reprezentată de satul Geamăna. 

Așa a ajuns ca satul să fie tranformat într-un lac de decantare și acoperit de steril. Cei aproximativ 1.000 de locuitori au fost forțați să-și părăsească locuințele, iar de-a lungul anilor întregul sat a fost scufundat. 

Doar turla bisericii mai poate fi văzută, dar și aceasta va dispărea în câțiva ani

Câteva zeci de ani i-a luat mixului toxic, rezultat în urma prelucrării cuprului, să înghită gospodărie cu gospodărie, toată localitatea. Casele, cimitirul și pământurile oamenilor se află acum sub acele depuneri toxice, iar „atracția” locului este turla bisericii, încă vizibilă, fiind construită pe cel mai înalt deal din sat – aflat la 100 de metri mai sus față de vatra satului.

În prezent, doar câțiva oameni mai trăiesc în câteva case răsfirate pe dealurile din jurul iazului. Oamenii locului sunt acolo de dinainte de dezastru sau au rămas în casele bunicilor și sunt gata să stea la povești despre sat înainte și după crearea barajului. 

Totodată, nivelul sterilului crește în continuare și, zilnic, acolo se deversează cantități impresionante de deșeuri aduse de la Cupru Min Abrud, fapt ce, în câțiva ani, va duce și la acoperirea completă a bisericii.

Deși este un lac toxic, zona atrage mereu turiști veniți să vadă cu ochii lor dezastrul de la Geamăna. Cum poți ajunge acolo?  La 90 de kilometri de Alba Iulia, se află satul Poșogani, acesta este utilizat ca punct de reper pentru a ajunge la Geamăna (depinde din ce direcție vii, satul este înainte sau după Poșogani). După ce șoseaua și drumul „bun” se termină, începe un drum deloc prietenos, pietruit și prăfuit la finalul căruia veți zări turla bisericii. 

Foto: Aron M/Shutterstock.com