Unde poți face o drumeție superbă de toamnă în Cluj, pe un traseu pe care îl pot parcurge și copiii: „La coborâre e simplu, la urcare se schimbă povestea!”

Nu trebuie să pleci sute de kilometri de Cluj-Napoca și nici să fii un împătimit al muntelui ca să te bucuri de o drumeție superbă de toamnă. La Beliș, în Munții Apuseni, există un traseu care îți oferă cam tot ce ai putea să-ți dorești de la o ieșire în natură: păduri de brazi, aer curat, liniște, priveliști spectaculoase asupra lacului și suficientă mișcare cât să nu mai ai remușcări dacă seara mănânci o porție zdravănă de cartofi prăjiți.

Și, foarte important, nu trebuie să fii vreun sportiv de performanță pentru a-l parcurge. Traseul este considerat ușor, poate fi făcut și cu copiii și, dacă alegi varianta mai scurtă, îți ocupă aproximativ două ore, dus-întors.

Există însă un mic amănunt pe care merită să-l știi înainte să pornești la drum: coborârea spre Lacul Beliș este destul de lejeră, dar la întoarcere lucrurile se schimbă. Panta pe care ai coborât-o fără prea mult efort trebuie urcată, iar atunci începi să înțelegi de ce muntele nu trebuie judecat niciodată după prima jumătate a traseului.

Cu toate acestea, merită fiecare pas. Mai ales într-o zi însorită de octombrie, când cerul este senin, pădurile au început să capete culorile toamnei, iar Lacul Beliș strălucește printre munți.

Cu mașina, dar ...doar până la un punct. De aici începe una dintre cele mai frumoase plimbări de toamnă din Apuseni

Un mare avantaj al acestei drumeții este că nu trebuie să pornești pe jos tocmai din localitatea Beliș. Se poate ajunge cu mașina până în zona în care ai o priveliște superbă spre lac. Dacă nu te țin picioarele, chiar și aici e minunat să stai să admiri peisajul. 

Aici găsești panouri turistice și informații despre traseele montane, astfel că îți poți face o idee despre variantele pe care le ai la dispoziție. Dar înainte să începi efectiv drumeția, merită să te oprești câteva minute și să privești în jur.

De la înălțime, Lacul Beliș se vede printre culmile împădurite, cu malurile sale neregulate și cu apa care, într-o zi însorită, capătă un albastru intens. Brazii acoperă versanții până aproape de apă, iar printre ei se văd pete de galben și ruginiu, semn că toamna a început să-și facă simțită prezența.

Peisajul este cu atât mai frumos cu cât zona nu are aspectul unei stațiuni aglomerate. Nu ești înconjurat de magazine, terase și muzică dată la maximum. Sunt doar munții, pădurea, lacul și câțiva turiști care au avut aceeași idee bună: să profite de vremea frumoasă.

Există și locuri de belvedere unde te poți așeza pentru a admira panorama. Unul dintre ele are o „bancă” rustică din lemn, amplasată chiar în fața văii. Este locul perfect pentru câteva fotografii sau pentru o pauză înainte de a porni pe traseu.

De fapt, dacă nu ai chef de o drumeție propriu-zisă, simpla vizită la punctele de belvedere poate fi o ieșire foarte frumoasă. Dar ar fi păcat să nu cobori măcar o bucată de drum.

Prin pădure, pe poteci de munte, până aproape de apa Lacului Beliș

Traseul începe cu o coborâre destul de prietenoasă. Drumul este de pământ și pietriș, pe alocuri cu pietre mai mari, dar fără obstacole dificile în condiții bune de vreme.

Pe anumite porțiuni mergi prin pădure, printre brazi înalți, unde razele soarelui pătrund printre crengi și luminează poteca. În alte locuri, pădurea se deschide și poți vedea din nou lacul, aflat tot mai jos.

Este una dintre acele plimbări în care nici nu-ți dai seama cât ai mers, pentru că mereu apare ceva care merită fotografiat.

Un copac luminat de soare, o porțiune de pădure care pare desprinsă dintr-o poveste, o deschidere printre brazi prin care se vede apa sau pur și simplu un loc în care îți vine să te oprești și să asculți liniștea. Iar liniștea chiar este unul dintre marile avantaje ale traseului.

Nu înseamnă că nu vei întâlni alți turiști. Într-o zi frumoasă de weekend, sunt destui oameni care aleg zona pentru o plimbare. Dar spațiul este suficient de generos încât să nu ai senzația că ai venit la munte și ai nimerit tot într-o mulțime. Pe măsură ce cobori, lacul se apropie și începi să-i vezi mai bine malurile și versanții împăduriți care îl înconjoară.

În perioada aceasta, când nivelul apei este mai scăzut, pot fi vizibile și porțiuni întinse de mal, care dau peisajului un aspect aparte. Nu trebuie să te grăbești. Tocmai acesta este farmecul unei asemenea drumeții: nu ai un obiectiv sportiv de îndeplinit și nici un record de doborât.

Poți merge în ritmul tău, te poți opri pentru fotografii și poți face pauze fără să te simți vinovat că încetinești grupul.

La dus, toată lumea e veselă. La întoarcere, încep negocierile cu propriile picioare

Dacă la coborâre traseul pare o simplă plimbare, întoarcerea spre vârf este partea care îți pune puțin condiția fizică la încercare. Nu pentru că ar fi un traseu periculos sau deosebit de dificil, ci pentru că trebuie să recuperezi diferența de nivel. Și, după ce ai coborât destul de relaxat, urcarea se simte.

Mai ales dacă nu faci sport în mod regulat sau dacă ești obișnuit mai degrabă cu plimbările pe teren drept. Începi să mergi puțin mai încet, mai faci câte o pauză, mai bei o gură de apă și, eventual, te întrebi dacă nu cumva ar fi fost mai inteligent să admiri lacul doar de sus.

Dar nu durează mult până când îți revine buna dispoziție. Mai ales că, odată ce câștigi altitudine, peisajul devine din nou tot mai spectaculos. Un lucru este sigur: traseul poate fi considerat ușor din punct de vedere turistic, dar asta nu înseamnă că nu presupune efort fizic.

Pentru cineva obișnuit cu mersul pe jos, urcarea nu ar trebui să ridice probleme deosebite. Pentru cei sedentari, poate fi ceva mai solicitantă, dar poate fi parcursă cu pauze. Important este să nu pleci cu ideea că, dacă ai coborât repede, vei urca la fel de repede.

Muntele are prostul „obicei” să nu țină cont de optimismul turiștilor.

O drumeție foarte frumoasă pentru familii, dar nu chiar pentru copiii de 3–5 ani

Un alt avantaj al traseului este că poate fi parcurs și de familiile cu copii. Totuși, aici trebuie făcută o diferență importantă între un copil de patru ani și unul de zece. Pentru copiii foarte mici, de 3–5 ani, nu este cea mai inspirată alegere dacă intenționați să coborâți până la lac și apoi să urcați înapoi.

La început, probabil vor fi încântați. Pădurea, pietrele, brazii și priveliștile sunt suficiente pentru a transforma drumeția într-o aventură. Problema apare dacă obosesc la întoarcere.

Un copil de patru ani nu va fi neapărat impresionat de argumentul că mai are doar puțin până la mașină. Și nici de faptul că părinții au decis să facă mișcare în natură. Iar să urci un copil obosit în brațe, pe un drum de munte, nu este chiar ideea ideală de relaxare într-o zi de weekend.

În schimb, pentru copiii de 9–12 ani, care sunt obișnuiți să meargă pe jos, traseul poate fi o alegere excelentă.

Au vârsta potrivită pentru a se bucura de drumeție, pot face față mai bine efortului și pot descoperi cât de frumos este să petreci câteva ore în natură.

Bineînțeles, contează și condiția fizică. Un copil de zece ani care merge frecvent în excursii poate parcurge traseul fără probleme, în timp ce unul care nu este obișnuit cu mersul pe jos poate avea nevoie de mai multe pauze.

Pentru familiile cu copii mai mici există și varianta de a rămâne în zona punctelor de belvedere și de a face plimbări scurte, fără coborârea completă spre lac. Nu este obligatoriu să ajungeți până jos pentru a vă bucura de frumusețea locului.

Două trasee montane noi la Beliș: unul pentru o plimbare de câteva ore, altul pentru cei care vor să-și testeze rezistența

Pentru cei care vor să transforme o simplă ieșire în natură într-o drumeție mai lungă, zona Beliș are și alte variante. Primul este Circuitul Beliș – Vârful Pipaș – Pârâul Rece, marcat cu cruce galbenă. Potrivit panourilor turistice, are 8,2 kilometri, o diferență de nivel de 340 de metri și un timp estimat de parcurgere de 3–4 ore.

Traseul este clasificat drept ușor și include punctul de belvedere de pe Vârful Pipaș și malul Lacului Beliș, în zona Pârâului Rece. Este o variantă potrivită pentru turiștii care vor să petreacă o jumătate de zi în natură, fără să se aventureze pe un traseu foarte solicitant.

Al doilea este Circuitul Beliș – Vârful Măgura – Vârful Pipaș – Pârâul Rece, marcat cu punct albastru. Aici lucrurile devin ceva mai serioase.

Traseul are 21 de kilometri, o diferență de nivel de aproximativ 820 de metri, potrivit panoului informativ, și necesită 7–9 ore de mers. Este clasificat ca având dificultate medie.

Circuitul pornește din centrul localității Beliș, urcă spre Măgura Călățele, cel mai înalt vârf din zonă, aflat la 1.404 metri altitudine, apoi coboară spre Bălcești și continuă către Vârful Pipaș. De aici, traseul urmărește zona Lacului Beliș, prin Pârâul Rece, înainte de revenirea în localitate.

Nu necesită echipament tehnic specializat, dar presupune o condiție fizică bună și experiență cu drumețiile mai lungi.

Pentru cei care vor doar o plimbare de două ore, varianta cu plecare din zona Vârfului Pipaș, parcursă de noi, este mai potrivită. Nu trebuie confundată însă cu întregul circuit oficial de 8,2 kilometri.

Cât de importantă este încălțămintea? Mai importantă decât pare la prima vedere

Chiar dacă vorbim despre un traseu ușor, nu este o idee bună să porniți la drum în orice încălțăminte. Potecile au pietre, porțiuni de pământ și denivelări, iar toamna, dacă a plouat recent, unele zone pot deveni alunecoase. Bocancii de drumeție sunt cea mai bună variantă. Pe vreme uscată, pot fi potriviți și pantofii sport concepuți pentru trasee montane, cu talpă aderentă.

În schimb, încălțămintea cu talpă netedă, pantofii de oraș sau adidașii care alunecă pe pietre nu sunt o alegere inspirată.

Merită să aveți și apă, câteva gustări și o haină mai groasă. Chiar dacă la plecare este soare și suficient de cald pentru o bluză subțire, în pădure temperatura se simte diferit, iar vântul poate fi destul de rece în zonele deschise.

Și, foarte important, nu plecați prea târziu. În octombrie se întunecă mult mai repede decât vara, iar o plimbare care se prelungește din cauza pauzelor poate deveni neplăcută dacă vă prinde seara pe munte.

Dacă mergeți cu copiii, luați în calcul un timp de parcurgere mai mare decât cel estimat pentru adulți. Iar înainte de plecare, verificați prognoza meteo și starea traseului.

O excursie care merită făcută măcar o dată. Și, foarte probabil, veți dori să reveniți

Dacă locuiți în Cluj-Napoca și căutați o idee pentru un weekend de toamnă, zona Vârfului Pipaș și a Lacului Beliș merită luată în calcul. Puteți alege o drumeție scurtă, puteți merge cu copiii mai mari sau, dacă sunteți obișnuiți cu muntele, puteți încerca unul dintre circuitele mai lungi.

Nu este nevoie de un buget mare și nici de pregătiri complicate. Aveți nevoie de încălțăminte potrivită, puțină apă, ceva de mâncare și, bineînțeles, de vreme bună.

Iar dacă la întoarcere, pe ultima porțiune de urcare, vă veți întreba de ce ați ales tocmai o drumeție care începe cu coborârea, amintiți-vă că măcar ați făcut puțină mișcare. Priveliștea de sus vă va răsplăti oricum efortul.

Și, după câteva ore petrecute în Apuseni, probabil veți ajunge la aceeași concluzie: unele dintre cele mai frumoase locuri de vizitat sunt mult mai aproape de Cluj decât ne imaginăm.