Povestea unei americance la Cluj: Când ajungi te gândești că e comunism, ceva înapoiat, nesigur


Sportiva Taneka Rubin, 28 de ani, baschetbalistă la U Cluj, autoare de cărți în timpul liber și influencer, spune că municipiul Cluj-Napoca are magie și că a avut surprize plăcute în Transilvania.

Rep: Taneka, ne poți spune cum te simți în România după jumătate de an petrecută la Cluj-Napoca? 

Taneka Rubin: Iubesc România! Este o țară care m-a primit cu brațele deschise, neașteptat de frumos. Clujul este viu, senzația este una care îți încălzește sufletul.

– Ce știai despre România, Transilvania, până să ajungi aici? 

– Nu prea știam nimic. Nu știam pe nimeni care să fi jucat aici, ca să pot să-l întreb de detalii. Am făcut cercetări personale, pe internet, m-am informat despre oraș, cultură, mâncare. Primul impact atunci? „Omule, trebuie să mă pregătesc de frig teribil!”. Eu fiind din Florida, sunt o persoană solară. Oricum, poate fi mai rău în privința frigului, aici.

– Ce diferențe ai sesizat? 

– De infrastructură, e clar. În Spania, am descoperit „siesta”, modul de a savura, de a lenevi, în mijlocul zilei. Portugalia este pe modul mai lent, de ce să grăbești lucrurile? Londra e o metropolă, ca New York. Clujul e mai rapid decât ceea ce am întâlnit în Spania și în Portugalia.

– Ce ți-a plăcut la noul oraș în care locuiești? 

– Centrul orașului. Iar Târgul de Crăciun a fost frumos de-a dreptul. Am fost în fiecare zi. A fost ceva ca în povești, un pic, am simțit atmosfera magică a sezonului.

– Stilul de viață cum ți se pare?

 – Chiar am fost surprinsă pozitiv. Foarte occidental, mai ales față de ceea ce credeam că voi găsi. Nu știu dacă e așa fiindcă este oraș universitar. Se simte că sunt în Europa. Nu se simte ca fiind departe de casa mea, de America. Un oraș tânăr, care are un vibe bun. Clujul este o mare și frumoasă surpriză!

Care sunt ideile despre România până să vii din străinătate? 

– Nu știam prea bine, dar în mare, cam așa: comunism, deși nu prea pricep ce e asta, fiindcă n-am trăit, dar probabil e ceva înapoiat, plus nesiguranță, un pic de „ai grijă la cel de lângă tine, nu poți știi ce hram poartă”. Dar te izbește adevărul, nu mi se pare că sunt diferențe mari între România și Occident. OK, sunt diferențe de limbă, de mâncăruri, logic, dar e o țară primitoare.

Citește tot interviul AICI.

Comentarii Facebook