VIDEO Povestea ce o să vă înmoie inima: Cum s-a împrietenit un clujean cu o vulpe pe nume Mihaela, care acum îi lasă puii în grijă/„Sunt bona lor!”
Povestea care încălzește inimile Clujului: un bărbat s-a împrietenit cu o vulpe pe nume Mihaela, iar acum are grijă de puii ei
Într-un colț liniștit de natură, nu departe de Cluj, o prietenie aparte a luat naștere între un om și o ființă sălbatică. Povestea lui și a vulpii Mihaela pare desprinsă dintr-un basm modern, dar este cât se poate de reală. Cu răbdare, blândețe și o inimă deschisă, un clujean a povestit pentru Știri de Cluj cum a câștigat încrederea unei vulpi și a devenit, în mod neașteptat, parte din familia ei. Astăzi, Mihaela îi aduce puii și îi lasă în grija lui, convinsă că sunt în siguranță lângă omul care i-a arătat doar bunătate.
Totul a început într-o zi friguroasă de ianuarie, când bărbatul a observat un câine șchiop într-o zonă retrasă. Înduioșat, a început să-i ducă de mâncare în mod regulat. Zilele au trecut, apoi săptămânile, și, deși cățelul a dispărut, mâncarea continua să dispară.
„La început nu înțelegeam… Nu mai vedeam cățelul, dar cineva mânca tot. Mi-am zis că, oricine ar fi, trebuie să fie flămând. Așa că am continuat să las hrană. Zi de zi, vreme de luni întregi. Simțeam că acolo, în întuneric, cineva mă așteaptă., a povestit clujeanul pentru Știri de Cluj.”
După trei luni, misterul s-a dezvăluit. Într-o seară la locul unde obișnuia să lase hrana, bărbatul a văzut pentru prima dată o vulpe. Nu a fugit. Nu s-a ascuns. L-a privit tăcută, aproape curioasă.
„A fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată. Am rămas nemișcat. Ea era acolo, și m-a privit… Atunci am înțeles că nu era prima oară când mă vedea. Mă urmărise, probabil, în fiecare seară. Știa că vin cu mâncare. Știa că nu-i vreau răul.”
De atunci, relația lor a înflorit. Bărbatul a început să-i vorbească. I-a dat un nume – Mihaela. Nu s-a grăbit niciodată să o atingă, nici să o forțeze să se apropie. A lăsat totul în ritmul ei.
„Ne-am înțeles fără cuvinte. Mi-a învățat vocea. Și eu am învățat să-i citesc privirea. Nu e o simplă vulpe. E o ființă inteligentă, atentă, și – da – recunoscătoare. Știe cine-i sunt. Și eu știu cine e ea pentru mine.”
Apoi, într-o zi, Mihaela nu a venit singură. De după o tufă, au apărut patru pui curioși, cu blăniță pufoasă și ochi jucăuși. De atunci, îi aduce constant în preajma lui, fără teamă. Îl lasă cu ei cât timp merge să aducă mâncare. A încredințat, practic, comoara ei cea mai de preț – puii – omului care i-a fost aproape când nimeni altcineva nu era.
„Mi i-a lăsat în grijă. M-am trezit stând pe o buturugă, cu patru pui de vulpe jucându-se lângă picioarele mele. Am simțit că mi se umple inima. Nici nu pot descrie în cuvinte. E ceva ce nu poți trăi decât dacă ai răbdarea să asculți natura și să o iubești așa cum e. Evident că îmi e frică, căci sunt animale sălbatice, dar e absolut senzațional ce poți simți în astfel de situații”.
De atunci, clujeanul merge regulat, la 3-4 zile, cu hrană pentru Mihaela și puii ei. Stă ore în șir în tăcerea pădurii, doar el și mica familie sălbatică. A devenit, fără să-și propună, parte din lumea lor. Un om între vulpi.
„Nu am spus nimănui unde sunt. Vreau să-i protejez. Sunt într-un loc unde nu deranjează pe nimeni. Nu cer nimic, doar liniște. Mihaela vine doar seara, iar uneori mă așteaptă acolo ore întregi. Știe că vin. Mă așteaptă. Și eu vin mereu”, a spus clujenul pentru Știri de Cluj.
Povestea acestui clujean și a vulpii Mihaela chiar arată că uneori, cele mai profunde legături nu se formează între oameni, ci între suflete care se recunosc în tăcere. Că blândețea nu are granițe, iar încrederea se câștigă cu răbdare, zi după zi.
„N-am făcut asta ca să primesc ceva. Am făcut-o din instinct. Dar adevărul e că am primit mai mult decât mi-aș fi imaginat. Mihaela mi-a arătat cum e să fii văzut de cineva care nu vorbește, dar înțelege. Și asta, pentru mine, valorează cât o viață”, a mai povestit clujeanul pentru Știri de Cluj.
O lecție despre bunătate. Despre încredere. Și despre cum, uneori, cele mai mari miracole se petrec chiar sub ochii noștri – dacă suntem suficient de atenți și de deschiși să le vedem.
4 Comentarii