„Simt că nu mai pot” – începutul dificil care frânge vise și testează răbdarea

Tinerii IT-iști la început de drum se confruntă cu realități dure și cu frustrarea unui început de carieră ce pare uneori imposibil. O postare recentă, în care un tânăr IT-ist își deschide sufletul și cere ajutor în găsirea unui loc de muncă, reflectă perfect această luptă interioară a multora.

Utilizatorul a povestit despre decizia de a părăsi primul loc de muncă – un mediu extrem de toxic – și despre dificultatea de a-și găsi o nouă oportunitate, deși a investit timp și efort în revizuirea CV-ului și în interviuri. Postarea, exprimată cu o sinceritate dezarmantă, a atras multe răspunsuri, unele încurajatoare, altele mai dure, dar toate pline de înțelepciune și experiență.

Iată povestea lui:

„Am nevoie de câteva sfaturi de la voi, oameni cu mai multă experiență decât mine, să mă puteți liniști și să-mi dați câteva sfaturi. De aproape 4 luni de zile am plecat de urgență de la fosta companie pentru că era mult prea toxic ce se întâmplă acolo și simțeam că nu mai pot. Țin să menționez că a fost primul meu loc de muncă. De atunci mi-am tot căutat de lucru și de abia săptămânile astea am primit interviuri concrete. Mi-am tot schimbat formularea în CV și template-ul, am crezut că mă exprimam prost în el și poate de asta primesc puține interviuri. Mă gândeam după că poate sunt eu de vină, dar chiar nu mai știu ce să fac. Mă simt complet hopeless, chiar îmi doresc să-mi găsesc cât se poate de repede de muncă. Fac ceva greșit? E ceva greșit la mine? E de vină piața actuală sau care este problema?”

Postarea a generat o multitudine de comentarii din care reies câteva direcții importante de reflecție pentru oricine trece printr-o situație similară.

Un prim răspuns, care a fost și printre cele mai votate, a atras atenția asupra deciziei de a pleca fără o alternativă clară, chiar dacă motivul a fost toxicitatea mediului de lucru:

„Nu faci greșit acum, dar ai greșit când ai plecat fără să ai o alternativă. Știu că era toxic, dar există metode să rezolvi, precum quiet quitting sau să găsești un job temporar care să-ți asigure un venit minim. E mai bine să inghiți puțin din situația toxică decât să rămâi fără contract și fără bani.”

Această idee s-a regăsit în mai multe comentarii, accentuând cât de important este să păstrezi un echilibru între sănătatea mentală și siguranța financiară.

Pe de altă parte, un val de susținere și înțelegere a venit din partea celor care au subliniat că piața este acum foarte dificilă și că lipsa de succes în găsirea unui job nu este neapărat vina celui care aplică:

„Piața e vinovată, durează și 6-12 luni să găsești ceva în condițiile actuale. Poți da zeci de interviuri și tot să nu prinzi nimic. Trebuie răbdare și să nu te descurajezi.”

„Cel mai probabil nu ești tu de vină. E o perioadă complicată, companiile angajează mai greu, iar cererea este mai mică. Înarmază-te cu răbdare și continuă să aplici, să te pregătești.”

Acestea au fost cuvinte care au adus un strop de liniște în mijlocul confuziei și îndoielii autoarei postării.

Un alt aspect important discutat a fost legat de suprasaturarea unor domenii. De exemplu, mulți au remarcat că pozițiile de frontend developer, mai ales pe React sau Vue, sunt extrem de competitive:

„Din ce văd pe subiect, piața este saturată de oameni care caută să lucreze pe Frontend. Sunt sute, poate mii de candidați, iar ofertele sunt tot mai puține.”

„Și pe backend, mai ales Java cu Spring, nu e roz. Cer seniori, iar pozițiile pentru juniori sau mid-level sunt rare.”

Aceste observații arată că, dincolo de calități personale sau de CV, factorul cerere/ofertă și tendințele pieței joacă un rol hotărâtor.

Pe lângă aspectele tehnice și economice, au fost oferite și sfaturi practice care pot face diferența:

„Bagă orice până atunci. Dacă ești disperat, șansele tale scad. Încearcă să ai un job temporar, orice, să nu fii presat financiar.”

„Participă la evenimente, meet-up-uri, cunoaște oameni din domeniu. Adesea cunoștințele personale deschid mai ușor uși decât CV-ul perfect.”

„Lucrează la proiecte personale, fă Leetcode, citește mult. Să fii pregătit când apare interviul.”

Mai mult, un comentariu personal a venit din experiență proprie:

„Eu am plecat de la primul job fără să am contract în altă parte. A fost o decizie greșită, dar necesară, pentru că mediul era insuportabil și am avut și alte probleme personale. Am pus bani deoparte și am căutat peste graniță. După aproape 3 luni, am început să dau interviuri și acum sunt optimist.”

În fine, o temă recurentă a fost și cea legată de sănătatea mentală, iar un sfat constant a fost să nu renunțe și să-și păstreze echilibrul interior:

„Nu ești singurul care simte că nu mai poate. Ai nevoie să ai grijă de tine, să-ți găsești resurse de liniște și curaj. Fă pași mici, dar constanți.”

„Nu te judeca prea aspru. Piața e grea acum. Și tu, și ea aveți o parte de vină. Dar important e să nu renunți.”

Situația relatată din tânărul IT-ist se aude tot mai frecvent și reflectă o realitate dureroasă cu care se confruntă mulți tineri la început de drum: , o piață a muncii în schimbare, extrem de competitivă și uneori nepăsătoare, dar și nevoia de a găsi o cale echilibrată între sănătate mentală și siguranță financiară. Sfatul majorității celor care au răspuns este să nu plece fără o alternativă sigură, să aibă răbdare și să investească constant în dezvoltarea personală și profesională, în timp ce caută oportunități.