Povestea unui tânăr de 18 ani din Cluj care e deja pus în fața unor alegeri grele: job, chirie sau muncă la țară? „Simt că pun multă presiune pe mine”
Un adolescent de 18 ani din Cluj a povestit cum, imediat după terminarea liceului, a fost împins în fața unor alegeri pe care, în mod normal, le iei la 25, nu imediat ce ai lăsat manualele jos
Pentru unii tineri, vara de după BAC înseamnă vacanță, festivaluri și mult timp liber. Pentru alții, este începutul unei realități bruște și reci, plină de griji și decizii care le pot schimba complet traseul vieții. În timp ce colegii de generație se distrează, el stă ore în șir pe platforme de joburi, încercând să găsească ceva stabil și decent.
A lucrat deja în două supermarketuri în verile trecute, la Mega Image și la Profi, dar acum e pus în fața unei decizii grele: să revină la țară, să se angajeze într-o fabrică și să-i ajute pe ai lui în gospodărie. Ar veni în Cluj doar ocazional, pentru facultate, la care s-a înscris în regim la distanță. Mai are o variantă, să rămână în Cluj, să plătească chirie și, cel mai probabil, să lucreze în două locuri simultan, pentru a putea trăi decent și a pune și ceva bani deoparte.
Totul în timp ce părinții îi cer „să se așeze” și să se organizeze ca un adult în toată regula, deși abia a ieșit din adolescență. „Tata îmi repetă în continuu că sunt un parazit pe banii lor și că ar trebui să-mi caut un job. Mă simt foarte nasol când mă gândesc că alții, în momentul ăsta, sunt pe la festivaluri, iar eu trebuie să stau pe eJobs și altele, ca să-mi caut un job, pentru că ai mei cam vor să scape de o responsabilitate. Simt că ai mei pun foarte multă presiune pe mine. Mă tot bat la cap să mă apuc să-mi fac casă și etc., iar eu simt că e too much toată presiunea asta de rahat”, spune tânărul, vizibil afectat de toată situația.
Povestea lui, deși simplă, reflectă un adevăr dureros: mulți tineri din România nu au parte de tranziția firească spre viața de adult. În loc de răgaz, au presiune. În loc de explorare, au obligații. Iar în loc de sprijin emoțional, primesc uneori doar termene-limită pentru „când îți faci un rost”.
La 18 ani, nu visează la vacanțe sau libertate, ci la un echilibru între muncă, facultate și supraviețuire. E un reminder că, pentru unii, maturizarea nu vine treptat. Aceasta vine brusc.
5 Comentarii