Cum arăta transportul în comun la Cluj acum aproape 50 de ani. Troleibuze prost întreținute, străzi pietruite și foarte puține mașini FOTO


Fotografii cu mijloacele de transport în comun din Cluj-Napoca , din anul 1979, ne oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care s-a schimbat transportul public și cum a evoluat Clujul în ultimele decenii.

În anii '70 transportul public din Cluj-Napoca era o parte esențială a vieții de zi cu zi, deservind un oraș în plină dezvoltare. Deși mijloacele de transport în comun erau indispensabile pentru locuitori, condițiile erau departe de cele moderne cu care suntem obișnuiți astăzi.

transport2.jpg

Pe străzile orașului rulau troleibuze de producție românească marca DAC112, alături de cele mai vechi ROCAR TV-20. Troleibuzele, deși reprezentau o alternativă economică și ecologică pentru acele vremuri, nu erau întotdeauna bine întreținute. Caroseria era adesea afectată de rugină, iar cablurile electrice ce alimentau troleibuzele nu erau lipsite de defecțiuni, lucru ce provoca uneori întârzieri considerabile.

Autobuzele completau rețeaua de transport public și erau utilizate pe traseele mai lungi sau pe cele care nu erau electrificate. Acestea erau mai zgomotoase și mult mai poluante decât troleibuzele, însă și ele se confruntau cu probleme de întreținere, reflectând dificultățile economice ale perioadei. 

Nu era luat în calcul factorul de poluare, mirosul puternic de motorină fiind ceva obișnuit la acel moment.

transport3.jpg

Pe multe străzi din Cluj, asfaltul era încă o raritate. Străzile pietruite încă erau obișnuite în peisajul urban, deși creau dificultăți atât pentru vehicule, cât și pentru pietoni, mai ales în condiții meteorologice nefavorabile. Zgomotul produs de troleibuze și autobuze pe suprafața de piatră cubică era specific acelor vremuri, contribuind la atmosfera orașului.

transport1.jpg

Numărul de autoturisme era semnificativ mai mic decât astăzi, ceea ce făcea ca traficul să fie relativ redus. Cu toate acestea, aglomerația din mijloacele de transport public era o constantă, mai ales în orele de vârf. Locuitorii își începeau ziua urcând în troleibuzele și autobuzele supraaglomerate, încercând să-și găsească un loc liber sau să se țină bine de barele metalice. Ușile mijjloacelor de transport rămâneau uneori deschise, cu oameni suspendați în afară într-un fel care în ziua de azi ar fi considerat inacceptabil.

Deși condițiile erau dificile, troleibuzele și autobuzele anului 1979 reflectau spiritul unei comunități care se adapta vremurilor și încerca să mențină orașul funcțional. Troleibuzele din acea vrema, cu toate imperfecțiunile lor, sunt astăzi simboluri ale unei epoci trecute, reamintindu-ne de eforturile de modernizare ale orașului și de ritmul vieții cotidiene din acea perioadă.

transport6.jpg


Comentarii Facebook