Sambata 28 Noiembrie

Atacul virulent al dirijorului principal al Filarmonicii de Stat ”Transilvania” după numirea noului manager interimar


Gabriel Bebeșelea, Dirijorul Principal al Filarmonicii de Stat ”Transilvania” a transmis o scrisoare deschisă prin care blamează decizia Consiliului Județean Cluj de a-l numi manager interimar al Filarmonicii pe Cătălin Nistor, absolvent al Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima” Cluj-Napoca și membru al Corului Filarmonicii de Stat Transilvania.

Nistor, care pe lângă activitatea din cadrul Filarmonicii este și staroste la nunți, a fost numit manager interimar timp de 3 luni după ce Marius Tabacu, care a ocupat funcția timp de 13 ani, a decedat recent în urma unei boli grave.

Dirijorul Gabriel Bebeșelea spune că noul manager interimar a fost numit fără consultarea Filarmonicii, precizând că decizia de a-l pune pe Cătălin Nistor în fruntea instituției ”a venit ca o ofensă adusă oricărui muzician onest și cinstit care și-a dedicat viața pentru această artă” și ”că este o palmă dată colegilor mei și o lovitură împotriva a ceea ce am realizat împreună în ultimii 4 ani la filarmonica clujeană”.

Redăm în continuare scrisoarea deschisă a lui Bebeșelea:

Dragi prieteni, drag public,

Doresc să încep prin a stabili din capul locului că acest text reprezintă doar opinia mea, nu e poziția oficială a Filarmonicii de Stat “Transilvania”.

E deja redundant să vorbesc despre dificultatea acestei perioade, în general, pentru toată lumea, și chiar și despre presiunea imensă la care sunt supuși artiștii. Ne aflăm într-un punct de cotitură în care ne-au explodat în față absolut toate problemele pe care le-am ignorat sau pe care le-am ascuns sub preș. Este cel mai dificil moment al omenirii de generații întregi, dar ceea ce se întâmplă cu artele e mai greu decât în timpul celor două războaie mondiale, atunci când neînchiderea sălilor de spectacole a alinat durerea atâtor oameni. 

Această scrisoare este despre ceea ce a apărut suplimentar în viața culturală românească, pe lângă criza preexistentă, de parcă nu era destul.

În urmă cu aproximativ două săptămâni Filarmonica de Stat “Transilvania” și-a pierdut managerul general, pe domnul Marius Tabacu, după o lungă și grea suferință. Un intelectual erudit, cu studii muzicale aprofundate, traducător al unui impresionant număr de cărți din mai multe limbi străine. 

Bineînțeles, la scurt timp după aceea, a fost numit, cum e firesc, un manager interimar.

Ei bine, din acest moment încep problemele și apar semnale alarmante ale nepăsării autorităților și chiar ale desconsiderării actului cultural. 

Nu mă ascund după deget - numirea directorului interimar al Filarmonicii de Stat “Transilvania” a venit ca o ofensă adusă oricărui muzician onest și cinstit care și-a dedicat viața pentru această artă și această instituție. E o crimă culturală să normalizez prin tăcere o astfel de numire. Este o palmă dată colegilor mei și o lovitură împotriva a ceea ce am realizat împreună în ultimii 4 ani la filarmonica clujeană. Acest lucru se întâmplă cu o lună înainte de aniversarea a 65 de ani de existență a instituției, șubrezind serios imaginea a tot ceea ce au realizat predecesorii noștri, niște coloși muzicali.

Nu am absolut nimic personal cu omul care a fost numit în această funcție, dar ne desparte viziunea a tot ceea ce implică profesionalismul și notorietatea culturală. Nu vreau să intru în amănunte sordide și bârfe neconstructive apărute în spațiul public, dar de aici până la a numi în fruntea uneia din cele mai mari, prestigioase, de tradiție și performante instituții de cultură din țară o persoană care nu stăpânește limba română, este o mare distanță. Deja devine strigător la cer. Și nu e cel mai grav faptul că face parte dintr-o categorie tot mai prezentă, arhetipul ignorantului propulsat în vârful ierarhiei unei scări de valori întoarse cu josul în sus, ci faptul că lipsa sa de studii e vizibilă din primele două cuvinte rostite sau scrise, exemplele fiind deja prezente în spațiul public.

După un director care a tradus tomuri întregi din trei limbi străine, e inacceptabilă numirea unuia care pare să aibă dificultăți de exprimare elocventă. Dar ce are asta cu conducerea unei instituții de cultură? Absolut totul! Cum se poate ca un astfel de personaj obscur să devină peste noapte și pe nepusă masă imaginea unei instituții în care mai bine de 100 dintre subalternii săi au studii aprofundate și competențe deja dovedite, inclusiv în managementul cultural? Sau cum se poate, moralmente vorbind, să devină imaginea unei instituții conduse de mari personalități cu o carieră internațională: Antonin Ciolan, Sigismund Toduță, amintind doar două din numele de rezonanță.

Ce competențe manageriale deține această persoană?! Câteva luni la frâiele Școlii Populare de Artă?! Cărei persoane i se pare firesc ca în urma acestei brume de experiență cineva să capete expertiza necesară pentru a conduce una din cele mai importante instituții de cultură din România?!

Așadar, nu pot să devin complice prin tăcere. Nu pot să privesc pasiv, pentru că asta ar însemna să girez normalizarea acestei situații absolut inacceptabile.

Din păcate acesta e doar un simptom al decăderii morale și profesionale a ultimelor decenii, al inversării scării de valori, aducând aminte de epurarea culturală din perioada desfășurării acțiunii romanului “Cel mai iubit dintre pământeni”, petrecută tot la Cluj-Napoca.

Oare lipsa de experiență managerială și de notorietate în lumea culturală, de recunoaștere măcar locală, dacă națională și internațională e prea mult, n-ar părea să motiveze faptul că ne aflăm puși în fața unei unelte, a unei cozi de topor? 

Care e finalitatea? Tăieri bugetare, reduceri de posturi? Oare acesta să fie scopul? Absolut inacceptabil pentru o țară din Uniunea Europeană a secolului XXI, cu o cultură națională vastă.

Vorbim de pericolul tot mai probabil care se abate asupra unei instituții etalon a culturii române. De prima orchestră din România care a concertat după aproape 6 decenii în celebra Sală de Aur din Musikverein Wien. De prima orchestră din România care a început, la fel, după decenii de la ultima reprezentație, Tetralogia wagneriană (tradusă în limba română de Marius Tabacu!). De corul care a cântat recent Simfonia a noua de Beethoven în Konzerthaus Berlin alături de o orchestră de renume mondial și de un dirijor legendar. Pe scurt, de orchestra și corul care au reprezentat România pe cele mai importante scene ale lumii de decenii încoace. Ar fi absolut inacceptabil ca lucrurile să derapeze pe drumul tăierilor bugetare si de personal. Pe lângă faptul că artele trebuie imperios salvate și nici măcar un singur post nu poate fi pierdut, acest lucru poate urgent crea un precedent periculos care ar afecta, rând pe rând, toate instituțiile muzicale din România, și așa mult subfinanțate.

Dacă în Germania Angela Merkel declara în luna martie că sectorul cultural este un domeniu de interes național, punând în practică un plan laborios de salvare și protejare a culturii, acest tip de numire dovedește doar ignorarea crasă a necesităților unei culturi naționale, oricum văduvite de exodul muzicienilor (și nu numai) în țările vestice şi supuse unei subfinanțări dureroase.

Da, este dreptul autorităților să nu se consulte cu angajații în astfel de numiri, dar e datoria lor etică să ia o decizie cu respect față de istoria și renumele instituției, adică să fie numită o persoană de o probitate morală ireproșabilă și mai ales care să fi dovedit măcar o brumă de capacități manageriale demne de o propulsare în astfel de poziție, pe lângă măcar o firimitură de notorietate în cultură.

Da, știu, este vorba de un interimat. Dar chiar și dacă ar fi fost vorba de o singură zi, este la fel de periculos și oferă un mesaj din cale-afară de clar privitor la nepăsarea autorităţilor faţă de păstrarea unei anumite prestanțe în actul cultural. Și nu mă feresc să o spun: impostura a ajuns mult prea departe! Imaginea acestei instituții deja a fost terfelită și știrbită destul. 

Vreau să îi asigur pe toți muzicienii din Filarmonica de Stat “Transilvania” și toate departamentele care lucrează împreună la bunul mers al instituției că afecțiunea mea și relația mea personală cu ei nu încetează. Au în continuare întreaga mea mulțumire și apreciere pentru tot ceea ce am realizat împreună. Dar în același timp îi rog să mă înțeleagă că nu pot să trăiesc cu gândul de a fi complice la dezonorarea istoriei filarmonicii. Lipsa mea de reacție ar deveni o aprobare tacită. 

Acest mesaj este unul de luptă împotriva imposturii și a lipsei oricărei busole morale.

Nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc publicului pentru acești ani minunați în care a fost combustibilul care ne-a propulsat mai departe. La fel, apelez la buna-credință și înțelegere a spectatorilor noștri și sunt sigur că aceștia îmi înțeleg poziția și durerea. 

Mi-aș dori ca acest mesaj să ajungă la decidenții politici și să-i determine să renunțe la agende obscure, distructive pentru actul cultural și care riscă să nu se poată remedia decât după generații. Nu mai e vorba doar despre Filarmonica de Stat “Transilvania”, ci despre întreg peisajul cultural din România.





.

Comentarii Facebook