Lepra, boala uitată care a reapărut la Cluj, ne readuce aminte despre cât de crudă e omenirea. Momentul uitat în care bolnavii erau arși de vii pe rug
Confirmarea cazurilor de lepră (boala Hansen) la Cluj-Napoca a stârnit reacții puternice în spațiul public, mai ales din cauza imaginii extrem de întunecate pe care această boală o poartă în memoria colectivă. Cu toate acestea, autoritățile sanitare dau însă asigurări ferme: nu există risc epidemic, iar situația este strict monitorizată.
Lepra, boală considerată medievală, reapare izolat la Cluj-Napoca. Ce spun specialiștii și de ce NU trebuie să intrăm în panică
Lepra este o boală infecțioasă cronică, cauzată de bacteria Mycobacterium leprae, care afectează pielea și nervii periferici. Spre deosebire de miturile populare, boala nu se transmite ușor, necesită contact îndelungat și repetat, iar în prezent este complet tratabilă cu antibiotice moderne.
Totuși, reapariția ei, chiar și izolată, readuce în discuție un trecut istoric extrem de dur. Între secolele XI și XIV, lepra a cunoscut apogeul în Europa, fiind endemică pe întreg continentul. Estimările istorice arată că, de-a lungul acestor câteva sute de ani, între 1 și 3 milioane de oameni au murit din cauza complicațiilor provocate de boală. Lepra nu ucidea rapid, precum ciuma, dar distrugea lent trupul, statutul social și șansele la o viață normală.
În jurul anului 1200, Europa era acoperită de aproximativ 19.000 de leprozerii, instituții speciale unde bolnavii erau izolați forțat. Leproșii erau considerați „morți social”: obligați să poarte semne distinctive, excluși din orașe și din viața comunității. În cele mai multe cazuri, izolarea era „umanitară” după standardele vremii, nu violentă.
Mai mult, istoria consemnează și episoade mult mai întunecate. În perioade de panică extremă, mai ales la începutul secolului XIV, au existat cazuri documentate în care leproșii au fost arși de vii. Cel mai cunoscut exemplu este Franța anului 1321, când au circulat zvonuri că leproșii ar otrăvi fântânile și ar conspira împotriva populației. Sub presiunea isteriei colective, au avut loc arestări, torturi și execuții publice, inclusiv prin ardere pe rug. Istoricii subliniază însă că aceste execuții nu reprezentau regula, ci excepții violente generate de frică și dezinformare.
Lepra nu mai este o boală care să sperie pe nimeni în 2025, cu toate că mai există cazuri izolate
Declinul leprei după secolul XIV a fost lent și se explică prin mai mulți factori: schimbări sociale, îmbunătățirea condițiilor de viață și apariția altor boli devastatoare, precum ciuma sau tuberculoza. Diferența majoră față de trecut este prezentul. Astăzi, lepra nu mai înseamnă izolare, stigmatizare sau moarte. Medicii din Cluj-Napoca afirmă că pacientul este tratat conform protocoalelor moderne și că nu există niciun pericol pentru populația generală.
Istoria arată ce se întâmplă când boala se combină cu frica și lipsa de informație. Prezentul demonstrează contrariul: o afecțiune cândva simbol al excluderii și al cruzimii este astăzi o boală controlabilă, iar revenirea ei izolată nu mai provoacă reacții isterice, ci răspunsuri medicale ferme.
4 Comentarii