Mesaj puternic al lui Alin Tișe pentru clasa politică: „Politicienii nu au înțeles nimic. Li se cere să plece, nu le pasă! Le e frică să fie oameni simpli”


Președintele Consiliului județean Cluj, liberalul Alin Tișe, a postat ieri pe rețelele de socializare un mesaj ferm adresat politicienilor care se fac a nu înțelege voința românilor, exprimată prin multiplele runde de alegeri din ultimul an.

El constată cu uimire că mulți politicieni pe care poporul nu i-a votat nu au înțeles mesajul și vor în continuare „să salveze România, deși nimeni nu le-a cerut asta”.

Voința poporului a fost exprimată clar și tranșant, spune Tișe:

  • oameni noi la conducerea partidelor și a țării
  • partide reformate

Tișe spune că acești politicieni, aflați la putere sau la conducerea partidelor lor, fac un mare deserviciu instituțiilor sau partidelor pe care le conduc. In momentul în care se agață de putere, deși nu mai reprezintă pe nimeni, credibilitatea întregii instituții se prăbușește.

Redăm integral mesajul lui Alin Tișe, un mesaj important deoarece subliniază un adevăr mai puțin rostit: fără partide reformate nu vom avea o schimbare pozitivă în țară, deoarece aceiași oameni vor conduce inevitabil folosind aceleași metode:

Un an de alegeri. Un an de inactivitate administrativă. Un an de lupte și acuze.
Poporul a înțeles și a făcut dreptatea lui.
Politicienii, aceleași fețe din prim-plan, nu au înțeles nimic.
Aceiași vor să salveze țara, deși poporul nu le-a cerut asta, pentru că nu i-a votat.
Dar ei continuă să înainteze în gol.
Un gând pentru ei:
Când cei care conduc nu se mai duc
Trăim vremuri unice, în care poporul a transmis partidelor un mesaj foarte simplu și clar: nu mai vrem aceiași oameni, aceleași fețe!
Vrem partide reformate, care să recunoască că au greșit și să schimbe modul de a face politică!
Vrem alți oameni care să conducă partidele și țara!
Vrem partide reformate, care să reformeze țara!
În ciuda a ceea ce vor oamenii, sau majoritatea acestora, se întâmplă ca cei care conduc să nu plece.
Când cei care conduc nu mai pleacă, devin ziduri de piatră înalte care împresoară libertatea.
Se baricadează speriați în spatele unei puteri pe care au transformat-o dintr-un act de slujire într-unul de stăpânire.
Nu se mai oglindesc în oamenii care i-au votat, ci în propria umbră, îmbătați de iluzia că sunt veșnici în aceste funcții.
Nu mai aud vocea străzii, chemările celor pe care au jurat să-i apere și să-i reprezinte.
Adevărul devine dușman, iar dorințele oamenilor sunt simple voci care dispar în aer. Puterea lor nu mai are măsură, pentru că măsura e dată de conștiință, iar conștiința și-au vândut-o pentru scaune și privilegii.
Cei care nu mai pleacă de la putere sunt prizonierii propriei frici.
Frica de a redeveni oameni simpli. Frica de a nu mai fi cineva, fără funcțiile respective. Frica de a-și vedea goliciunea morală, de a recunoaște că poporul nu-i mai vrea.
Dar puterea fără voința poporului e o casă goală, părăsită, o clădire care se prăbușește încet sub propria greutate.
Când li se cere să plece, nu le pasă. Dar, când nu mai pleacă, nu mai sunt lideri, ci doar umbre care se agață de scaune.
Devin simpli vorbitori pe care nu-i mai ascultă nimeni. Devin goi!
Istoria e o balanță crudă, care, în talgerele ei, așează și cântărește nu doar faptele, ci și răbdarea celor mulți.
Și, întotdeauna, istoria se repetă! Iar când măsura se umple, zidurile cad. Mereu. Fără excepție! 

Comentarii Facebook