Ce cred tinerele Gen Z despre vârsta potrivită pentru mutatul de acasă: „Unul de 30 de ani, care stă cu ma-sa nu e o partidă bună. Înseamnă că îi face toate treburile”. Voi la ce vârstă credeți că trebuie să te muți de acasă?

Într-o discuție recentă de pe Reddit tinerii aa dezbătut pe larg momentul potrivit pentru a părăsi casa părintească. Opiniile sunt extrem de diverse, reflectând atât nevoia de independență, cât și realitățile economice sau dinamica relațiilor familiale.

Pentru unele tinere, statul prelungit cu părinții după 30 de ani este de neconceput. „Eu una nu l-aș considera pe unul de 30 care încă stă cu ma-sa o partidă bună. Cel mai adesea ma-sa îi face toate treburile (asta înseamnă că el nu e capabil să le facă sau nu e dispus și când mă mărit cu el o să îi iau locul lui ma-sa) și își consumă salariul până la finalul lunii fără să contribuie la costurile casei. Ce fel de viitor să construiești cu unul ca asta? Vrei să faci un copil, dar omul nu e capabil să pună un ban deoparte. Sau să mergi într-o vacanță sau orice. Sigur că pot exista excepții. Poate sta câțiva ani până strânge bani. Poate își împart treburile casei. Dar din nou, sunt excepții, iar regula e că un bărbat care stă cu ma-sa nu e bărbat”, spune tânăra.

Mulți tineri consideră că facultatea marchează începutul adevăratei independențe. „La 18 ani m-am mutat pentru facultate și m-am angajat. După ce am terminat facultatea m-am mutat înapoi în orașul natal, dar la casa mea”, spune un alt internaut. În aceeași linie, alt utilizator afirmă: „La 19 ani, în primul an de facultate, am avut și primul job, nu am mai depins de părinți așa mult.”

Alții aleg să rămână câțiva ani acasă, chiar dacă sunt deja independenți financiar. „Dacă te ajută mama cu chiria și mâncarea… ai plecat cu adevărat?”, întreabă un internaut. „Eu am plecat la 26, am stat din nevoie, altfel aș fi plecat demult”, completează un utilizator.

Unii tineri au fost nevoiți să se mute mai devreme din motive dramatice. „M-am mutat la rude pentru că deveniseră extrem de violenți și m-au luat la pumni de mi-am pierdut cunoștința câteva secunde și mă și strângeau de gât până mă sufocam”, povestește un utilizator.

În contrast, alții au plecat pur și simplu pentru autonomie și dezvoltare personală: „Am plecat la 19, pentru facultate, dar permanent. În chirie cu toate lucrurile personale după mine, pentru că părinții au mers pe principiul: 'dacă ești destul de mare și deștept să faci o facultate, te poți descurca singur cum face toată lumea.' După ce m-am mutat, clar tot în chirie am continuat să stau, iar la țară vin doar în vizite de o zi, la 3-4 luni, însă eu nu mai am nimic acolo”, explică un utilizator.

Alți tineri au ales independența timpurie pentru a se forma ca persoane. „M-am mutat de la părinți la 16 ani. De atunci trăiesc cu chirie în alt oraș și muncesc în alt oraș. Pot spune că regret într-un fel, am doar 18 ani și mă chinui cu datorii și liceul, dar am învățat mult cum să fiu independentă și cred că a fost o decizie care m-a modelat și maturizat destul de mult”, explică altă internaută.

Pe de altă parte, unii tineri au amânat mutatul din motive economice sau sociale. „La 22 de ani urmează să mă mut. Asta se datorează partenerului care și-a cumpărat apartament și nu voi plăti chirie și părinților mei care nu mi-au cerut să-i ajut cu banii. Totul depinde de ce noroc ai avut în viață din punctul meu de vedere. Economia noastră e praf. Fără sprijin și ajutor nu ai cum să faci nimic”, explică un utilizator.

Pentru mulți, perioada facultății este un compromis între independența personală și sprijinul financiar al părinților. „La 18 ani am plecat la facultate și m-am angajat. Nu am dus-o grozav, dar decât să aud 'pe banii mei faci cum zic eu', mai bine am mâncat cu săptămânile pâine cu pateu în facultate”, povestește un utilizator. „Am devenit o persoană independentă financiar când m-am angajat la 24 de ani”, adaugă alt internaut.

Experiențele variază mult, unii plecând la 15 ani, alții abia la 27-28 ani. „Am plecat la 15 ani pentru liceu. Au trecut 60 de ani. Parcă a fost ieri”, spune un utilizator, în timp ce altul afirmă: „27 – exact cât e media statistică pe România.”

Un alt aspect discutat a fost modul în care părinții contribuie la viața de adult. „Depinde ce înseamnă să pleci de acasă. Dacă ești student și părinții te întrețin, nu înseamnă că ești independent. Dacă te descurci pe cont propriu, atunci da, ai părăsit casa părintească cu adevărat”, explică un internaut.

Tinerii subliniază că mutatul de acasă nu este doar despre spațiul fizic, ci și despre maturizare și relațiile personale. „Am făcut facultatea + masterul în același oraș. La nici un an distanță, la 23 de ani m-am mutat în chirie împreună cu alți doi prieteni. Motivul? Chiar dacă eram un om independent financiar și social, mi-am dat seama că la final de zi tot mama se ocupa de 80% din treburile casnice. Intimitate față de părinți… cu alte cuvinte să cresc. A meritat? 100%. A fost greu? Poate. Dar pentru mine a fost exact ce trebuie”, povestește un utilizator.

Pe scurt, discuția arată că vârsta potrivită pentru a părăsi casa părintească variază foarte mult: de la 14-15 ani pentru cei care merg la liceu sau se mută la rude, 18-19 ani pentru facultate, 22-25 ani pentru cei care lucrează sau strâng bani, până la 27-28 ani sau mai mult pentru cei care rămân acasă din rațiuni financiare. Totuși, consensul comunității Gen Z pare să fie că statul cu părinții după 30 de ani fără contribuție reală la gospodărie sau viața familială este privit ca o situație de evitat.

Care este părerea voastră despre vârsta potrivită pentru mutatul de acasă?