Rectorul UMFST, Leonard Azamfirei: „Copilăria nu e un model de business. Copiii nu sunt combustibil pentru algoritmi”

Leonard Azamfirei, rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș (UMFST), avertizează că rețelele sociale nu sunt doar un instrument de comunicare pentru copii, ci reprezintă un ecosistem care exploatează atenția și emoțiile minorilor, transformând copilăria într-o resursă pentru profit.

„Când spunem «copiii au dreptul la rețele sociale», nu vorbim despre libertate. Vorbim despre intenția industriei de a-i ține conectați, de a le modela atenția și emoțiile, transformându-le copilăria în materie primă pentru reclame. Iar acesta nu e progres. E colonizarea minții în formare”, a explicat rectorul.

El subliniază efectele directe asupra școlii:

„În fiecare școală se vede aceeași scenă: profesori care încearcă să construiască atenție și gândire critică, și copii care vin deja «tăiați» în bucăți de notificări, clipuri, reacții, comparații sociale. Este o iluzie periculoasă să credem că școala sau orice altă instituție poate fi lăsată singură să «educe» împotriva rețelelor sociale.”

Rectorul compară situația cu domeniul medical: „Școala lucrează cu mult efort, cu repetiție, pentru a construi temeinic. A cere doar școlii să rezolve problema înseamnă să-i cerem să repare efectele unui model de afaceri care lucrează în direcția opusă, cu resurse incomparabil mai mari și intervenții continue, personalizate, la nivel de secundă. E ca și cum am cere medicului de familie să «educe» populația împotriva unui mediu toxic, în loc să reducem toxicitatea la sursă.”

Azamfirei avertizează că platformele digitale folosesc mecanisme sofisticate pentru captarea atenției: „Platformele lucrează cu dopamină, cu recompensă variabilă, cu feed infinit. Totul este asimetric, nedrept și planificat. Școala și familia nu pot concura singure cu o industrie care angajează psihologi comportamentali, testează A/B emoții și optimizează micro-secundă cu micro-secundă ce te face să rămâi.”

El atrage atenția asupra tendințelor internaționale: „Tot mai multe state tratează accesul minorilor la platformele cu feed algoritmic ca o problemă de sănătate publică. Australia a introdus un prag de vârstă sub 16 ani și obligă platformele să prevină crearea conturilor. Portugalia interzice smartphone-urile în ciclul primar și limitează utilizarea lor în gimnaziu. Grecia condiționează accesul sub 15 ani de consimțământ parental și instrumente de verificare. Franța și Spania impun reguli similare, pentru a proteja copilăria de manipulare și dependență.”

Rectorul UMFST subliniază responsabilitatea părinților, dar avertizează că nu este suficientă: „Părinții au responsabilități, dar nu pot concura cu o industrie care proiectează dependență. Când produsul este conceput să creeze capturare, nu mai este alegere informată, ci capturare. A arunca totul pe umerii familiei este echivalent cu a spune: «descurcați-vă cu fumul, noi nu reglementăm fabrica».”

El face o paralelă cu alte restricții sociale: „Libertatea fără maturitate nu e libertate, e abandon. Societatea restricționează alcoolul, jocurile de noroc, pornografia, anumite substanțe nu pentru că urăște libertatea, ci pentru că înțelege vulnerabilitatea vârstei. Rețelele sociale cu feed algoritmic sunt un produs cu risc ridicat pentru mintea copilului, dar încă ne prefacem că sunt «doar aplicații».”

Rectorul atrage atenția asupra impactului asupra sănătății mentale și performanței școlare: „Scade atenția susținută, explodează anxietatea, somnul e afectat, bullying-ul devine spectacol, iar școala pare plictisitoare pentru un creier condiționat la stimul maxim. Nu e o generație mai slabă, ci o generație expusă unei tehnologii care recalibrează normalul.”

În concluzie, Leonard Azamfirei insistă că restricțiile nu sunt cenzură, ci igienă socială: „Nu interzicem idei, reglementăm accesul la un produs comercial care produce efecte predictibile asupra dezvoltării. Copilăria nu poate fi lăsată pe mâna algoritmilor, iar educația nu are voie să fie condamnată la un concurs pe care nu îl poate câștiga cinstit. Trebuie reguli clare de vârstă, verificare reală, setări protective implicite, disciplină în școli și responsabilizarea legală a platformelor. Doar așa putem preveni anestezierea intelectuală a tinerei generații.”