Miercuri 28 Februarie

Moldovean revoltat pe ”bogații privilegiați” din Ardeal și București: ”Tribul din Ardeal își trage metrou și jumătate din spitale”


Cercetătorul și editorialistul Mihai Chiper deplânge faptul că Moldova este abandonată de ”capii politici” de la București și oamenii nu au șanse egale cu cei din restul ”triburilor” din România. ”Cum poate un cetățean român din Moldova, zonă în care statul investește pe jumătate față de București și Ardeal, să aibă aceleași șanse? Cum poate o firmă din Botoșani să concureze cu una din Timișoara, dacă în unele zone din județ abia de curând s-au asfaltat drumuri naționale de pământ?”, se întreabă acesta, într-un interviu acordat Republica.

Este îngrozitor modul în care fost conceput PNRR, fiindcă este exact opusul gândirii europene, de reducere a disparităților regionale. România profită de solidaritatea europeană, de toate fondurile care urmăresc să reducă disparitățile de dezvoltare față de alte state europene, dar în interior aplică o rețetă contrară: banii nu ajung tocmai în zonele unde avem problemele cele mai mari. Algoritmul, competițiile și principiile sunt făcute astfel încât să profite tocmai „motoarele”, centrele dezvoltate.

PNRR este un plan explicit anticoeziune, împotriva tuturor principiilor generoase care se regăsesc printre fundamentele UE, în esență e un mecanism de dezechilibrare regională, prin care cei dezvoltați primesc mult, generând creșterea decalajelor sociale și economice.

Așa cum au fost inventate „pensiile speciale”, PNRR a fost gândit de fostul Guvern PNL-USR ca un fond european „al specialilor”, al bogaților privilegiați, dacă ne uităm unde se duc banii pentru investiții în spitale noi și asistență ambulatorie: Ardeal, București, armată și servicii. PNRR e semnificativ, de fapt, pentru că transparentizează mecanismele existente de alocare preferențială a resurselor și de drenare a acestora spre anumite regiuni, pe rețele tradiționale de influență București-Transilvania”, a precizat cercetătorul.

Acesta crede că în privința solidarității între regiuni, încă suntem ca niște ”triburi africane”. 

În context intern, al politicilor de stat, al utilizării fondurilor bugetare și europene în relație cu interesul de reducere a decalajelor regionale, suntem niște triburi africane, care nu s-au agregat în națiune. Tribul din Ardeal își trage metrou și jumătate din spitale, cel din București la fel, urmează triburile din servicii. Solidaritate? Pentru cine? Pentru tribul sărăntoc din Moldova? Vezi să nu… Nici măcar banii în mod egal.

Impresia mea că nu vor să se știe, de aceea nici nu se încearcă transparentizarea, sistematizarea cheltuielilor comune din bugetul de stat, ca să realizăm, de fapt, încotro o iau fondurile pentru a vedea cu cine este nevoie să fim solidari. Nu e ceva întâmplător, e premeditat. INS se ocupă cu număratul florilor din fereastră, dar nu pare capabil să construiască un tabel cu centralizarea tuturor cheltuielilor/investițiilor grupate teritorial. Avem noroc că UE obligă statul român la transparență în cazul PNRR, ca să dăm cărțile pe față”, a mai punctat Mihai Chiper.

Cercetătorul crede că pentru moldoveni s-a aplicat principiul ”ultimus inter pares” (ultimul dintre egali) și în privința autostrăzilor. 

În mare, cred că e o combinație între lipsa de viziune absolut devastatoare la nivelul politicilor din transporturi, combinată cu încropeala, indiferența și incompetența vizibile peste tot.

Particular, în cazul Moldovei se adaugă statutul ei de „ultimus inter pares” și lipsa de reprezentare reală la centru, în grupurile care iau decizii cruciale. Am fi reușit mai devreme impunerea proiectelor pentru autostrăzile Moldovei, dacă am fi avut oameni cu fruntea sus, care să impună ideea că regiunea poate fi profitabilă, că are oportunități enorme de dezvoltare, în cazul în care este scoasă din postura de cul-de-sac.

În ceea ce privește viața moldovenilor cu autostrăzi, mi-aș dori, întâi de toate, ca șoferii să se comporte mai civilizat și atent, să ieșim din topurile mortalității rutiere. Degeaba autostrăzile vor favoriza investiții și venituri mai mari, dacă murim ca proștii pe ele.

Asociațiile pro-infrastructură din Iași, care au pus autostrăzile din Moldova pe agenda publică națională, nu au făcut marșuri și mitinguri pentru A7, ci pentru A8. Gândirea asociațiilor a fost următoarea: care este calea cea mai sigură, scurtă și benefică pentru economie și societate? Spre est? Never! Spre nord? Adică spre ce? Neconvingător. Spre București? De zeci de ani de acolo nu vine prosperitatea, nu vin investițiile, centrul nu-și propune reducerea decalajelor. Prioritatea, în conformitate cu gradientul de dezvoltare european Vest-Est, rămâne A8. Ea ne poate lega de rutele de transport și piețele europene – ne spune orice om de afaceri care își face calculele despre costurile transportului de la vama Borș la Iași.

A7 a fost introdusă în finanțare rapidă din orgoliul și ignoranța bucureșteană, mai mult pe ideea că „bucureștenii vor să ajungă rapid în Bucovina”. Deci e vorba despre ceea ce vrea centrul, nu de ce are nevoie Moldova, de iluzia controlului și utilității teritoriului din perspectiva Capitalei. E, până la urmă, menținerea unei forme de captivitate, de dependență.

Transilvania a avut șansa geografică de se „elibera” rapid de condiționalitatea centrului. Noi trebui să „înghițim” mai întâi o autostradă birocratică, A7, despre care cred va fi doar un decor de mare viteză pentru firmele de curierat și nu va ajunge la nivelul de tracțiune al investițiilor pe care îl au autostrăzile care trec Carpații. Asta până A7 nu trece prin Ucraina (dacă se termină favorabil războiul), spre Polonia. Este un ciot, pentru că leagă Bucureștiul de ceva, nu Moldova de Europa.

Din punctul meu de vedere, soluția dezvoltării Moldovei, așa cum o dovedește Transilvania, nu e legătura cu Bucureștiul, miza a fost, este și va fi mereu legătura cu Europa occidentală”.

Acesta susține că Moldova nu atrage investiții pentru că firmele își fac calcule privind transportul și atunci aleg să se oprească în Ardeal: ”Moldovenii nu sunt mai ieftini, sunt doar mai departe geografic de nucleul economic european. În fond, salariul minim e același la Oradea și la Vaslui. Carpații sunt filtrul investițiilor. Investițiile nu vin din calcule banale ale fiecărei firme ori companii: cât timp și ce costuri suplimentare implică trecerea munților din Transilvania, deja ocupată de investiții străine, spre Moldova? Deocamdată, costurile sunt mai mari. Ele mai pot fi reduse doar prin A8 (Autostrada Moldova - Ardeal), nu prin A7 (Moldova - București)”.

Comentarii Facebook