Bulgaria a intrat în zona euro, România rămâne la ușă: Cine e pregătit cu adevărat să adere la monedă și ce mai ține România pe loc
Bulgaria a făcut pasul decisiv și a devenit oficial membră a zonei euro în ianuarie 2026. În timp ce vecinii de la sud au bifat moneda unică, Cehia, Ungaria, Polonia și România rămân, deocamdată, cu propriile monede naționale. O analiză amplă realizată de Erste Group arată clar: drumul către euro este deschis, dar nu pentru toți în același ritm.
Cehia, campioana criteriilor tehnice. România, Ungaria și Polonia: dorință mare, obstacole serioase
Potrivit analizei, Cehia este în prezent singura țară din regiune care îndeplinește toate criteriile de convergență: stabilitatea prețurilor, nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung și criteriile de la Maastricht privind deficitul bugetar și datoria publică. Din punct de vedere strict economic și tehnic, Praga este cea mai pregătită pentru zona euro. Paradoxal însă, entuziasmul politic și social este mai scăzut. Mai puțin de jumătate dintre cehi susțin adoptarea euro, iar doar un sfert cred că acest pas va fi făcut în următorii cinci ani.
În Ungaria și România, situația este inversă. Aproximativ 70% din populație este favorabilă introducerii monedei euro, potrivit datelor Eurobarometru 2025. Cu toate acestea, realitatea economică este complicată.
Inflația ridicată, ratele mari ale dobânzilor și deficitele bugetare consistente reprezintă principalele frâne. România și Polonia au, în prezent, cele mai mari deficite bugetare din întreaga Uniune Europeană, depășind semnificativ pragul de -3% din PIB. Ambele țări se află sub procedura de deficit excesiv, iar perspectivele pentru 2026 indică schimbări limitate.
ERM II, poarta obligatorie spre euro. Inflația, marea teamă a populației
Un alt obstacol major este faptul că niciuna dintre aceste țări nu participă, în acest moment, la mecanismul ERM II - anticamera obligatorie a zonei euro. Înainte de intrarea în ERM II, statele trebuie să stabilească o cooperare strânsă cu Uniunea Bancară, ceea ce adaugă criterii instituționale și de stabilitate financiară.
Exemplele recente sunt elocvente: Croația a avut nevoie de aproximativ patru ani pentru a ajunge la euro după solicitarea cooperării cu Uniunea Bancară, iar Bulgaria a parcurs un drum de aproape opt ani. Concluzia analiștilor este clară: cine vrea euro în următorul deceniu trebuie să facă pașii instituționali cât mai rapid.
În toate țările din regiune, inflația este principalul motiv de îngrijorare. Aproximativ două treimi dintre cehi și polonezi se așteaptă la creșteri de prețuri odată cu adoptarea euro, iar românii se tem, la rândul lor, de scumpiri și de practici abuzive de stabilire a prețurilor în perioada de conversie.
Ungaria face notă discordantă: jumătate dintre cetățeni cred că euro ar aduce stabilitate a prețurilor și se tem cel mai puțin de pierderea controlului asupra politicii economice.
Beneficii economice vs. pierderea suveranității monetare
Aderarea la zona euro vine cu avantaje clare: eliminarea riscului valutar, reducerea costurilor de tranzacție, dobânzi mai mici și ratinguri de țară mai bune. Exemplele Croației și Slovaciei arată că beneficiile pot apărea chiar înainte de adoptarea efectivă a monedei unice.
În același timp, pierderea politicii monetare independente rămâne unul dintre cele mai invocate costuri. Pentru o parte importantă a populației din Cehia, Polonia și România, euro este perceput nu doar ca o schimbare economică, ci și ca o atingere adusă identității naționale.
4 Comentarii