Avertisment din interiorul industriei energetice: Gazele din Marea Neagră ne pot îmbogăți sau ne pot lăsa la fel de săraci. Ce spune un specialist

Gazele din Marea Neagră, marea șansă a României. Chisăliță: „Resursele nu creează automat prosperitate”

Exploatarea gazelor din Marea Neagră poate readuce România în topul producătorilor de gaze din Uniunea Europeană, dar avertismentul vine chiar de la unul dintre specialiștii care susțin acest proiect. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, atrage atenția că adevărata miză nu este gazul scos din subsolul mării, ci felul în care va fi folosit banul care vine din exploatare, potrivit agerpres.

Într-un comunicat transmis duminică, Chisăliță spune că țara are, pentru prima dată în decenii, șansa să redevină cel mai important producător de gaze din UE. Beneficiile imediate ar fi clare: mai puține importuri, o balanță comercială mai bună, bani la buget și industrie mai competitivă.

Numai că, potrivit lui, istoria e plină de state bogate în resurse care au rămas totuși vulnerabile, pentru că au confundat bogăția naturală cu dezvoltarea reală. „Diferența este făcută de instituții, investiții și de capacitatea statului de a transforma avantajele naturale în avantaje economice și tehnologice”, spune președintele AEI.

Nu doar gaz: nuclear, regenerabile și rețele digitalizate

Chisăliță consideră că dezbaterea publică din România rămâne blocată în opoziții artificiale — gaz sau regenerabile, nuclear sau solar, stat sau piață. În opinia lui, marile sisteme energetice moderne funcționează prin combinarea tuturor acestor surse: nuclearul dă stabilitate, hidrocentralele aduc flexibilitate, regenerabilele reduc costurile și emisiile, iar gazul rămâne combustibilul de tranziție care ține sistemul în echilibru.

Independența energetică, spune el, nu vine din alegerea unei singure tehnologii, ci din capacitatea de a le combina inteligent pe toate.

Un alt punct pe care insistă specialistul: tranziția energetică nu ar trebui privită doar ca o obligație climatică impusă de Bruxelles, ci ca cea mai mare competiție industrială a momentului. Miza reală nu e doar reducerea emisiilor, ci controlul tehnologiilor care vor defini economia viitorului.

„Statele care vor prospera nu vor fi cele care cumpără turbine, baterii sau reactoare, ci cele care le proiectează, le produc și le exportă”, spune Chisăliță, care avertizează că, dacă România se limitează la exportul de materie primă și importul de tehnologie, avantajul câștigat acum se va epuiza rapid.

Soluția, spune el, ar fi ca banii din gazele Mării Negre să susțină o industrie națională proprie — echipamente electrice, componente pentru rețele inteligente, baterii, tehnologii nucleare, software energetic și cercetare aplicată. Asta ar transforma energia în motorul unei noi etape de industrializare a țării.

Educație, cercetare și „patriotism economic”

Pentru ca acest scenariu să prindă contur, Chisăliță consideră că România are nevoie de investiții serioase în educație, universități tehnice și cercetare, astfel încât firmele românești să participe la marile proiecte europene ca dezvoltatori de tehnologie, nu doar ca simpli cumpărători.

Președintele AEI vorbește despre un „patriotism economic” care nu înseamnă protejarea artificială a companiilor ineficiente sau respingerea investițiilor străine, ci crearea de oportunități reale pentru ingineri, cercetători și antreprenori tineri — ca România să nu-și mai piardă specialiștii. „O țară care își pierde specialiștii își reduce inevitabil și capacitatea de a valorifica propriile resurse”, spune el.

România, furnizor de securitate energetică pentru regiune

Chisăliță vede în energie și o dimensiune geopolitică. Interconectările cu Republica Moldova au arătat deja că infrastructura energetică poate deveni un instrument de politică externă, iar România ar putea juca un rol important în consolidarea independenței energetice a Moldovei, în integrarea Balcanilor și în reconstrucția infrastructurii energetice a Ucrainei.

În opinia lui, apartenența la UE nu limitează ambițiile României, ci le amplifică, prin piața unică, fondurile europene și mecanismele comune de negociere. Exemplul altor state membre, spune el, arată că interesul național se poate promova în interiorul Uniunii, nu în afara ei: „Germania își apără industria, Franța își susține modelul nuclear, Polonia își urmărește obiectivele energetice cu consecvență.”

„Ceea ce lipsește sunt oamenii curați, dar cu viziune”

Chisăliță conchide că România se află într-un moment rar din istoria ei, cu resurse naturale importante, poziție geografică strategică și acces la finanțare europeană, într-o perioadă în care securitatea energetică schimbă echilibrul de putere pe continent.

„Nu lipsa resurselor este problema României și nici lipsa potențialului. Ceea ce lipsește sunt oamenii curați, dar cu viziune, capabili să transforme aceste avantaje într-un proiect național coerent”, spune el, adăugând că viitorul deceniu nu va opune naționaliști și europeni, ci va separa statele care transformă tranziția energetică într-un avantaj competitiv de cele care rămân prinse în dispute despre trecut.