În satele clujene Miercurea Mare reprezenta un moment extrem de important pentru credincioși. În mod tradițional, gospodinele pregăteau prescura care urma să fie sfințită de preot la biserică, în Joia Mare.

Paștile, din prescură și vin, se pregăteau, în general, în biserică, de întreaga comunitate sau de un grup de săteni, prin rotație. 

Există și zone în care pasca, după ce prescura și vinul se sfințeau în Joia Mare, la biserică, era pregătită în Sâmbăta Mare de cel mai vârstnic bărbat din casă.

Tot în Miercurea Mare se pregătea și pâinea pentru zilele de sărbătoare, care urma să fie coaptă într-un cuptor tradițional.

„Mama mă făcea prescuri la tăt sātu’. Că fiecare, când face o liturghie de prescuri, face că are o durere, un năcaz, ori o bucurie. Și făcea în fiecare duminică, de cununa anului. Când eram mică și mama făcea prescuri, zâcea: «Hai, pune, Viorică, ptișcornicu’ aici, pă prescuri». Eu îl puneam, ea îmi tăt spunea și așa am învățat.”

„Aice, la noi, trebuie să nu fie sfădită cu nime și nici în zua aceie să nu să sfădească cu nime, ori să aibă gând rău cătră oarecine. Și de aceie, aici, la Negreni, să zâce când meri la biserică: «Dumnezeu te ierte!», și-ț’ răspunde cu «Dumnezeu te ierte!»”, a transmis Viorica Bolba, din satul Negreni, județul Cluj, potrivit tradiții clujene.