Ce a pățit un blogger când a luat taxiul de la Aeroportul Cluj. Tariful l-a făcut să exclame: ”Cum adică?”

 

Un blogger clujean, întors de la Roma dintr-o vacanță scurtă, a avut o surpriză să constate ”bucureștenizarea” taximetriștilor de la Aeroportul Cluj, care practică tarife ”cântărindu-te din ochi şi evaluînd cât pot scoate de pe târtiţa ta”.

 

Peste weekend, aşa cum vă spuneam, am tras cu doamna gropărească o frumuseţe de city break în Roma, fără Gropărel, numa’ noi doi, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră. Ajungem marţi seara cu bine pe aeroportul de la Cluj după aventuri despre care veţi citi aici pe bloagă, ieşim din Wizzair şi ne canalizăm trupurile spre ieşirea aeroportuară, apoi sărim spre taxiuri: doar era o ditamai coloană de taxiuri în faţa terminalului.

Dăm să sărim în cel mai la îndemână, şoferul ne zice:

- Bună seara, încă nu vă pot lua să mergem…

- Cum adică?

- Păi uitaţi, suntem o coloană; şi trebuie să plece prima dată maşinile din faţa mea, şi numai apoi eu.

Mă uit: într-adevăr, coloana taxiurilor era mărginită de nişte borne pe partea stângă, nişte stâlpişori, în aşa fel că nu puteau ieşi din rând. Maşinile stăteau în şir, ca în tunel. Nu e stress, îmi zic, mergem către prima maşină din şirul de taxiuri şi plecăm cu aia.

În mod normal, fauna taxiurilor din oraş e cam aceeaşi: Diesel, Pritax, Nova, Daniel… şi naiba le mai ştie mai care.

Primele trei taxiuri din şir – cele care blocau plecarea celorlalte – erau Student Taxi. Adică o firmă de genul ălora cu care nu ai chef să ai de-a face. Şoferii – nicăieri.

Student Taxi? Hmm, zic, nu-mi sună bine; haidem la următoarea maşină: un taxi Daniel.

Nimeni nici aici.

Mă uit în jur, văd un băiet ochelarist că se uită îndelung la noi, ca lasagna europeană de carne la poarta nouă.

- E maşina ta? îl întreb.

- Da.

- Păi şi ce stai acolo? Hai să mergem!

“Alt ardelean rapid ca salariul”, îmi zic.

Ficiorul se îndreaptă către noi mergînd în reluare, cu încetinitorul, în slow motion, încetuc.

- Şefu’… unde mergeţi?

- Ha? zic.

- Unde mergeţi?

- Floreşti, zic.

- E OK 60 de lei?

- HA???

- 60 de lei. Că io aici trebuie să plătesc staţionarea…

- Până în Floreşti costă 36 de lei, zic.

- Staţionarea…

- Băi! zic.

 

Tot sângele mi s-o urcat în urechi, nas, tâmple. Pentru că luni a reînceput postul Paştelui (pe care ştiţi că nu-l ratez în nici un an, cu tot ce presupune asta), în primele zile sunt exasperant de iritabil. Sunt un fariseu violent – şi sunt primul care recunoaşte asta.

- Bă! Păi tu îmi aduci Bucureştiu’ aici, la mine-n Cluj? Ce-nseamnă asta? Ce-i cu comportamentul ăsta de taximetrist bucureştean?”, a descris bloggerul scena pe groparul.ro.

 

Bloggerul a lansat și o serie de întrebări autorităților care reglementează actiitatea taximetriștilor. 

 

Citește mai departe pe groparul.ro

Comentarii Facebook