Un artist și activist din Cluj-Napoca nu se ferește de cuvinte: „Armata a tras în popor, iar biserica ortodoxă a închis ușile în fața celor hăituiți”
La 36 de ani de la una dintre cele mai sângeroase zile ale Revoluției Române, 17 decembrie 1989, Timișoara rămâne un reper al memoriei colective și al curajului civic. Evenimentele din acea zi, când armata a deschis focul asupra populației civile, sunt readuse în atenția publică nu doar prin ceremonii oficiale, ci și prin luări de poziție ferme din partea societății civile. Un astfel de mesaj a fost transmis recent de Mihnea Blidariu, solistul trupei Luna Amară și cunoscut activist civic.
Un artist și activist din Cluj-Napoca nu se ferește de cuvinte: „Armata a tras în popor, iar biserica ortodoxă a închis ușile în fața celor hăituiți de gloanțe”
Într-o declarație cu puternică încărcătură simbolică, Blidariu a amintit că, pe 17 decembrie 1989, la Timișoara, „armata a tras în popor”, subliniind totodată un episod dureros și controversat: refuzul Bisericii Ortodoxe de a oferi adăpost celor urmăriți și răniți de gloanțe. Potrivit acestuia, închiderea ușilor bisericilor în fața manifestanților a reprezentat „un ultim act de colaborare cu dictatura”, un gest care continuă să provoace întrebări incomode și astăzi.
„Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara, armata a tras în popor, iar biserica ortodoxă a închis ușile în fața celor hăituiți de gloanțe, într-un ultim act de colaborare cu dictatura. Din păcate, violența de atunci încă naște violență, iar ura din dictatură nu a dispărut, doar s-a transformat...Pace (socială) și memorie tuturor!”, a transmis Blidariu.
Mesajul artistului nu s-a limitat însă la o simplă rememorare istorică. Mihnea Blidariu a atras atenția asupra faptului că violența și ura cultivate în perioada dictaturii comuniste nu au dispărut, ci s-au metamorfozat în forme noi, vizibile în tensiunile sociale și în discursul public contemporan. „Din păcate, violența de atunci încă naște violență”, a transmis acesta, făcând apel la pace socială, memorie și responsabilitate colectivă.
Contextul istoric al zilei de 17 decembrie 1989 confirmă gravitatea celor evocate. Conform relatărilor istorice prezentate și de platforma „E fain la Timișoara”, revolta începută în zilele precedente s-a transformat, în acea duminică, într-o confruntare deschisă între populație și forțele de represiune ale regimului comunist. Armata și trupele Ministerului de Interne au deschis focul asupra manifestanților pașnici în mai multe zone ale orașului, provocând zeci de morți și sute de răniți. Civili neînarmați au fost prinși în mijlocul violențelor, plătind cu viața simpla cerere de libertate și drepturi fundamentale.
Revoluția Română nu putea fi posibilă fără sacrificiul oamenilor din Timișoara, Cluj sau București
Acea zi este considerată cea mai sângeroasă a Revoluției Române și un punct de cotitură care a transformat revolta locală din Timișoara într-o mișcare națională. Sacrificiul timișorenilor a contribuit decisiv la prăbușirea regimului Nicolae Ceaușescu și la schimbarea cursului istoriei României.
Astăzi, la fiecare comemorare, memoria celor căzuți este onorată prin ceremonii, slujbe și depuneri de coroane. Mesajul lui Mihnea Blidariu se înscrie în acest efort de a păstra vie memoria Revoluției, dar și de a avertiza că lecțiile trecutului nu trebuie uitate. Apelul său la „pace (socială) și memorie” rămâne un îndemn actual, într-o societate care încă își caută echilibrul între trecutul traumatic și nevoia de reconciliere.
4 Comentarii